Mihail Bârsan

Câte dureri se nasc într-o zi, suferința pe cruce o port eu mereu, glasul stins de-abea mi se vede și cine ar putea spune: \"El încă crede!...\" Dar cred în inima rănită, deși cancerul își

Dă-mi a ta putere, Părinte... Sunt singur cu Tine, Dumnezeu și Om în pâine, Sunt așa de fericit, Astăzi și eu sunt iubit... Bucuria mă cuprinde și tresar în sfântul cânt, Dragostea mea

Tu, care dărâmi templul... Am impresia că mă cunoști, dar nu mă cunoști deloc, Nu sunt sfânt, doar te iubesc sfințind drumul, euharistia, Pentru asta mă născui, pentru asta plătesc iubirii

Un fluture indragostit de mine...Doi in unu...Unu inca nedivizat...Te iubesc...esti cu mine..., fara mine...Sunt chiar singur...cu tine...doar noi...Cei care te iubim...Eu, iubirea mea, logica unei

Iar te-ai lipit de pragul meu straine? Cu ce pot sa iti fiu oare de folos? Tie frig si vrei in casa, Haide vino! De ce privesti mereu numai in jos? Priveste-ma in fata si vorbeste-mi, Simt

Merg pe ape deloc sărate, ape dulci ca mierea, din flori de tei arini... Piciorul de praf și de sânge, străpuns de săgeata albastră, fereastră... spre paradis... Corbul alb, simbol

Alături de ea, cea crezută rănită, emigrată în soluri de vest chilipir... Alături de ea, cea care nu mi-a fost nici soră, nici mamă, nici stea călătoare... Împărțit-am durerea mea toată și

Să fie mijlocul vostru încins și luminile aprinse... Arde candela creștină peste apele de mări, Arde valul ud de apă peste roșiile cărări, Ard și eu de fericire, când te rog așa frumos Dă-ne

Inima mea caută spre Dumnezeu... Inimă albă, cruciadă eliberată, inel papal, Brâul marian, misterul pietrin, ifosul bizantin, Feciorie, castitate de martiră, logodnică iubită, Te iubesc, te

Îmi spui că azi e loc de doi, De trei e loc, un loc de veci, un loc pustiu, Îngân în gând un orice rând... trăiesc, petrec câteva clipe din locul de veghe, ascultă ureche, ascultă