Poezie

Ave Maria

Liber ca păsările migratoare...

1 min lectură·3 mai 2005

Mediu

Alături de ea,

cea crezută rănită,

emigrată în soluri de vest chilipir...

Alături de ea, cea care nu mi-a fost

nici soră, nici mamă,

nici stea călătoare...

Împărțit-am durerea mea toată

și unul...Dumnezeu,

cu vorba curată,

de toți nelegată,

adoarme-n cetatea de aur

cu porți de safire...

și cer de smarald...

Înaintez în larg,

catargu-i la sol,

un paradis mi se deschide,

brăzdat de răni purulente,

ca un lepros izgonit

alerg agonia în curtea

Marelui Împărat...

Un \"Ave Maria\" spus

și un rozariu ce se termină,

durerea termină țelul durerii dintâi,

ea nu va naște nicicând

Al nemuriri cânt;

Un copil plânge amar

după a pântecelui dor,

cetatea-i de aur,

cu fecioare-n safire...

și lacrimi-smarald...

O, Maică Preasfântă, nu plânge,

El, Domnul astăzi a murit,

Înviind cu durere-n cald,

în soarele cald...

Ave Maria...

002.107

Mihail Bârsan. “Ave Maria.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-barsan/poezie/119466/ave-maria

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.