Poezie

Puritatea mielului pietrin

Feciorie târziu

1 min lectură·30 aprilie 2005

Mediu

Să fie mijlocul vostru încins și luminile aprinse...

Arde candela creștină peste apele de mări,

Arde valul ud de apă peste roșiile cărări,

Ard și eu de fericire, când te rog așa frumos

Dă-ne harul tău, Părinte...

Să iubim un viu Cristos!...

Cum pescarul trage un năvod în ape,

Astfel și eu trag suferințe în confesional,

Cheamă oamenii în goi carcase

La a ta pietrină casă...

Teamă și furia te cuprinde în al zecelea ceas al vieții,

Totul pare răstignit, totu-i sânge carmelit;

Numai El răsare tainic

Într-un răsărit apus...

Mijlocul meu e încins și lumina mi-e aprinsă,

Dorm toți în a mea casă, numai Tu nu dormi nicicând;

Eu mă rog la Maica Sfântă,

Totul a tăcut în jur, e pustiul meu din Ur...

Undeva o fecioara fecioria-și pierde,

În această noapte de cristal,

Trandafiri-și pierd petalele și mor,

Undeva adoarme Sfânta Agnes în penitență și martir,

Fecioria, dragă, se păstrează

Doar prin nepătatul chin...

Puritatea mielului pietrin...

Ca un miel a fost dus în fața Domnului...

002.056

Mihail Bârsan. “Puritatea mielului pietrin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-barsan/poezie/119007/puritatea-mielului-pietrin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.