Poezie
Miel înjunghiat...
pe moarte...
1 min lectură·
Mediu
Câte dureri se nasc într-o zi,
suferința pe cruce o port eu mereu,
glasul stins de-abea mi se vede
și cine ar putea spune:
\"El încă crede!...\"
Dar cred în inima rănită,
deși cancerul își face simțită privirea,
suflarea lumânării palide stinse
la capul plin de dureri nenăscute
mă strigă și-mi spune:
\"A venit timpul!...\"
Timpul mi se scurge printre degete,
simt cum fluturele vieții din mine pleacă atent,
dar totuși în agonia finală cu strigăt de leu
strig și mugesc:
\"Iată mielul de jertfă e bun,
De ce nu te văd Dumnezeul meu?!...\"
Un orb la Ierifon se roagă...
002490
0