Mihai T. Ioan

O MIE DE CUVINTE PE MINUT Ce vreau să spun Scriu furios și tandru de o viață întreagă. Nu știu de unde vine scrisul, cum mă umplu de cuvinte, de oameni și de întâmplări. Știu doar că se adună,

Nimic mai amar Decât patima scrisului Nimic mai dulce Decât patima scrisului Nimic mai plin de patimă Decât patima scrisului Fuior de cuvinte Lanț de cuvinte Patima scrisului

Când am ieșit din pântecele Maicei mele O am văzut-o pe muză O babă bătrână Știrbă strepezită Cu părul cărunt Fă-mă tânără A șoptit ea Fă-mă tânără… Cum ? Am întrebat eu Prunc

Am să vă fac o casă din slănină Cu-acoperișul moale de șorici Cu geamuri albăstrii de gelatină Și-n loc de clanțe am să pun covrigi Voi face uși de șuncă afumată Podelele vor fi de

Domnule Redactor Șef Care în virtutea dreptului la liberă esprimare, care este conform Constituției, articolul nu m,ai știu care, vă somez să dați publicității această scrisoare confidențială

-Bună dimineața, spuse el, sunt Harry Potter ! Era așa de sfios, cu ochii albaștrii, adânc albaștri de se străvedea culoarea lor prin lentilele ochelarilor. Cicatricea sub formă de fulger de

Atâtea femei frumoase Trec pe stradă Și fiecare având stăpân Un bărbat botos care O așteaptă acasă Plin de nervi Dorind să îi fie Servită masa Călcați pantalonii de tergal Și masat spatele

Roua de aur Încep să semăn din ce în ce mai mult cu tata Suntem același Ioan strigând în pustiu Împărțim aceeași piele de leu zdrențuită Nu mai știm cine e tată și cine e fiu Am semne de aur

Cuvînt către cei care au timp să citească. Această carte, deși nu pare, este primul volum al memoriilor pe care intenționez să le scriu înainte de a veni elicopterul să mă salte și pe mine

OAMENI DE HARTIE Motto:

Poemele pe care le scriu prind viață Și pleacă să își caute cititori Aiurea Prin lume Se întorc la mine După un timp Sleite Și fără vlagă Mor pe masa mea de scris Cenușa unor metafore Pe

SPAÞIULDINTRESECUNDE Există între fiecare două secunde un loc, un spațiu pe care nimeni și nimic nu îl măsură. Ca și cum nu ar exista. Cronometrele atomice și cele cu roți dințate îl ignoră la

POVESTE DULCE Nu este o poveste. S-a întîmplat și sper ca niciodată să nu se mai întîmple. Cineva, un prieten de famile, pentru că l-am ajutat într-un moment în care avea nevoie mare a venit

Baronul local Mă privesc în oglinda din baie Sub ea mi-am construit un seif blindat; nu Poate fi spart decît de marii profesioniști Care încă nu și-au pus viză de flotant stabilă în

Declarație de avere Mă numesc Mihai T. Ioan Și sunt președintele Universului În această calitate Conform legislației în vigoare Declar pe proprie răspundere Că nu am alte bunuri

AGENDA NEAGRÃ A ELENEI CEAUȘESCU 26.Ianuarie 1985 Ieri a fost ziua mea. Am avut musafiri dă la ceceu a venit și tîmpita aia dă Lina dă mi-a stricat toată seara că avea o blană dă puf dă

parcă mi-o rup din carne cuvânt cu cuvânt poezia bubă rea de care nu scap prin chirurgii profane fiecare vers un chist cu viata sa proprie umplu lumea de răni purpurii și de sânge

romanta primaverii de-atata primavara simt ca devin pamant imi infloresc in carne curcubee culori aprinse panglici de cuvant de-atata primavara simt ca devin femeie imi scot afara degete

ORA OPT SI UN VEAC Sunt prizonier în miezul unui război Care crește în jurul meu Așa cum crește fructul În jurul sâmburelui. Simt că nu mai am carne Pe oase Ci doar o carcasă de

OCEANUL ELECTRIC -interviu cu Ion Vasile Dumitru, maistru fierar betonist, șef de brigadă la șantierul Porțile de Fier I R.- Domnule Dumitru Vasile I... IVD- Domne nu te mai obosi atîta, poți

NOTA AUTORULUI SI PENTRU CA ASTA MA STIMULEAZA FIIND APROAPE O PROVOCARE, INTENTIONEZ SA SCRIU ACEST ROMAN ON-LINE, ADAUGAND CATE CINCI PAGINI ZILNIC. II ROG PE ACEIA CARE INTAMPLATOR SAU NU VOR

MILIARDARUL DE CARTON Am șofer un fost maior de securitate. Nimerește moneda de o sută de la cincizeci de metri. Și bate ca în filme. Cu picioarele și cu capul. Eu îi zic Bruce. Din păcate e

COMISIA ANTICORUPÞIE Mă numesc Vasile Pupașcu Zangras și sunt colonel în Ministerul de Interne. Acum trei zile am fost numit președintele Comisiei Județene Anticorupție, fir-ar mama

EPILOG Tocmai se pregătea să pună piciorul pe scara elicopterului, cînd s-a întors spre mine și mi-a spus cu o voce plină de regret: - Iartă-mă nu pot să te iau cu mine, nu este loc decît