Parcă abia ce m-am trezit
dintr-un straniu și cumplit
vis
si simt cum parca am fost
lepadat de ochiul cerului,
smuls din eternitate,
pedepsit,
cazut, într-o lume atât de
am regretat de multe ori ceea ce sunt
și aș fi vrut
să pot să să mă ascund,
să mă prefac în stea, în vânt
sau în pământ,
să nu mai simt ce e iubirea
și să devin
o piatră care nu
Sătul de acești procleți,
Actori și falși profeți,
Mă-ntorc cu fața spre mormânt,
De toți atât de nedorit și neplăcut
Locaș de liniște și paos,
Mă-ndrept cu pași grăbiți spre ce-i al
Ce-ai făcut cu inima mea Doamne?
Ai lăsat-o pradă lumii,
Ai lăsat-o-n umbra lunii
S-o mănânce toți nebunii.
Ce-ai făcut cu ochii mei o Doamne?
I-ai văzut cum cad înlăcrimați
Și totuși i-ai
Nu cred în cuvinte ce-s rostite-n șoaptă sau în nobile, perfide idei,
Cred doar în ceea ce pe filă poate așterne un curat și trist condei.
Nu cred în vesele priviri ce-și exhibează falsul,
Nu e nici șoaptă,
nu e nici strigăt,
Ci e un gând ce te zdrobește
Și te-aruncă la pământ;
Nu e nici zâmbet,
nici suflu de tristețe;
E o furtună de emoții
Ce-ți spulberă-orice vis și orice
