Poezie

ramuri de regrete

1 min lectură·21 aprilie 2006

Mediu

am regretat de multe ori ceea ce sunt

și aș fi vrut

să pot să să mă ascund,

să mă prefac în stea, în vânt

sau în pământ,

să nu mai simt ce e iubirea

și să devin

o piatră care nu respiră,

sau chiar un strop de nor,

o picătură,

să uit de tot ce-a fost, ce sunt

și ce voi fi

și să mă pierd pe cerul infinit,

să dăinuiesc în veci, fără sfârșit,

fără să știu de unde-am început,

să nu mai simt ce e iubirea

și să devin

o piatră care nu respiră,

să nu mai simt ce-i ura, dragostea,

ce-i fericirea,

să fug de propria-mi existență,

de viața,

să mă ascund în neființă,

să nu îmi mai aduc aminte nici de mine,

nici de tine.

001.385

Mihai Sedan. “ramuri de regrete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-sedan/poezie/178619/ramuri-de-regrete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.