Poezii

Parcă abia ce m-am trezit dintr-un straniu și cumplit vis si simt cum parca am fost lepadat de ochiul cerului, smuls din eternitate, pedepsit, cazut, într-o lume atât de

am regretat de multe ori ceea ce sunt și aș fi vrut să pot să să mă ascund, să mă prefac în stea, în vânt sau în pământ, să nu mai simt ce e iubirea și să devin o piatră care nu

Sătul de acești procleți, Actori și falși profeți, Mă-ntorc cu fața spre mormânt, De toți atât de nedorit și neplăcut Locaș de liniște și paos, Mă-ndrept cu pași grăbiți spre ce-i al

Ce-ai făcut cu inima mea Doamne? Ai lăsat-o pradă lumii, Ai lăsat-o-n umbra lunii S-o mănânce toți nebunii. Ce-ai făcut cu ochii mei o Doamne? I-ai văzut cum cad înlăcrimați Și totuși i-ai

Nu cred în cuvinte ce-s rostite-n șoaptă sau în nobile, perfide idei, Cred doar în ceea ce pe filă poate așterne un curat și trist condei. Nu cred în vesele priviri ce-și exhibează falsul,

Nu e nici șoaptă, nu e nici strigăt, Ci e un gând ce te zdrobește Și te-aruncă la pământ; Nu e nici zâmbet, nici suflu de tristețe; E o furtună de emoții Ce-ți spulberă-orice vis și orice