Poezie
casa mea din amintire
1 min lectură·
Mediu
Parcă abia ce m-am trezit
dintr-un straniu și cumplit
vis
si simt cum parca am fost
lepadat de ochiul cerului,
smuls din eternitate,
pedepsit,
cazut, într-o lume atât de tristă,
nedreaptă, nepăsătoare,
ucigașă de vise,
risipitoare
de cuvinte,
lume uitată parcă de Stăpân
într-un colț pustiu, stingher al universului.
Ah! de ce? de ce aș uda cu lacrimi sfinte
un pamânt profan, neroditor;
picioarele acestui loc
al veșnicelor necuvinte,
cuib de morți și decadență?
Ce-mi va oferi în schimb dacă aș face-o?
Pamant? O, nu! În el mi-e sufletu-nvelit!
Din el mi-e trecătorul trup zidit!
O, Cerule, ia-mă \'napoi.
N-am loc de ei să-mi odihnesc
nici trupul meu trudit
nici sufletu-mi ce-i ars de suferință!
Dar nu am să mai plâng secunda trădătoare!
Ci cu-n buchet de frunze-n buzunare,
cu lacrimi dulci-ușor amare
ma-ndrept visând nestăpânit
spre casa mea din amintire.
001.291
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Sedan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Sedan. “casa mea din amintire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-sedan/poezie/182255/casa-mea-din-amintireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.