Poezie
De-a v-ați ascunselea
1 min lectură·
Mediu
ciubuc
caduc
de-a v-ați ascunselea
cu iele pe o tablă de șah
pălămidă
cu dor de crisalidă
de fluture senegalez
mare cât o scăfârlie de muscal
mare prostie e să împarți tu
culorile
ceasloavele
să te dai de-a dura de la o stație la alta
scoțând castanele din foc cu mănuși
de majoretă
mare
Marea Neagră e un continent care se mișcă anapoda
între Polul Siguranței de sine și al plăcerii de cine?
mă rog
sub stele de foc
dă-mi Doamne
la 25 de ani
mintea cea de pe urmă
ca eu puriul pământului
să scriu metempsihoza elanului pe care mi-l iau
să ajung la tine
022728
0
Poema asta e un joc sau cel puțin așa vrei să pară.
Apropos de elan: de acolo, de pe trapez, de unde vrei tu să începi DRUMUL, nu te ia amețeala?!
Mi-a plăcut ușoara notă ironică, dar și gravă (!) din ultima strofă. În rest, nu cred nimic :)
prietenesc,
li