mihai nedelcu

Da, Ana are acum lapte, corn și miere dar nu știu zău la ce bun. În mare parte alimentele sunt folosite ca proiectile în locul cretei și a pungilor cu apă de pe vremea mea. Doamne ferește să-i vină ideea vreunui inspector să introducă și mere. Vor avea ce obloji părinții la odraslele de pe inventar...Mai bine niște vată de zahăr ars?

Îmi cer scuze pentru întârziere, am fost și eu plecat ca Florian în zone alpine și cu acces limitat la internet.
Elena, mă bucur de fiecare dată când îți citesc comentariile. Faptul că textul pare prea scurt ar trebui să fie de bine, nu? Și nu cred că trebuie să mai ții cure de slăbire, trebuie doar răbdare, în câteva luni îl vei întrece detașat pe cățel, noi toți avem încredere în tine!:)
Domnule Norea, mă simt onorat că-mi citiți textele iar aprecierile de mai sus...Oaau! mă simt compleșit. Sunteți un epigramist de frunte, cu mult simț al umorului așa că orice comentariu e binevenit. Într-adevăr ca exercițiu ar fi interesant ce ați propus. Ãsta este primul meu text care nu este la persoana întâi, e chiar o provocare pentru mine. Cu "interesant e drumul, nu destinația" ați pus degetul pe rană, este exact părerea mea despre "Tragedia familiei Gojan".
Florian, a trebuit să-ți citesc comentariul de câteva ori ca să pricep dacă este de bine, sunt mai greu de cap la combinații meșteșugite de proză-poezie dar în final am priceput și m-am bucurat pe măsură. Având așa un contact de puternic cu un St.Bernard sunt sigur că ai simțit altfel textul. Mulțumesc pentru comentariu și să ne vedem pe pârtie o dată!

Sunt doar de un an în relație cu acest site dar pot spune că am prins mare drag de el. Mulțumesc și eu gazdelor, faceți o treabă minunată!
Numai bine tuturor, Mihai Nedelcu

Mulțumesc pentru comentarii, într-adevăr situația e gravă dar n-avem noi ce schimba fundamental la ea, cei care s-ar recunoaște în membrii familiei Gojan nu ar citi veci un text de pe agonia.ro. Simpla apariție a site-ului pe ecran le-ar da palpitații și s-ar lăsa cu scoaterea calculatorului din priză.
Este mereu o extraordinară terapie pentru mine să-mi pot așterne pe ecranul monitorului câteva frustrări, cum cred că este deseori și cazul lui Florian. Dacă la asta se adaugă și câteva aprecieri ale unor minunați creatori de literatură, e perfect!

Mulțumesc din suflet pentru aprecieri și pentru atenționări, am corectat de urgență scăpările și în viitor n-am să recunosc nimic.
Nu m-am gândit la CFR Cluj când am localizat acțiunea în Gruia dar e plăcut că orașul meu e cunoscut și pentru altceva decât primari duși cu pluta: Funar, Apostu...Boc, băiat deștept, a fugit la timp.
Următoarea parte a textului va veni curând dar nu va fi ultima, tragedia e prea profundă pentru a fi descrisă în câteva pagini.
Numai bine!

Bun cadoul de sarbatori, un text amuzant, viata la tara e plina de surse de umor.
La multi ani, Xena!

Mă bucur mult că ți-a plăcut textul. Cât despre blog nu am și nici nu cred că aș fi în stare. Scot rar chestii care să mi se pară citibile iar marea majoritate sunt tratate de apropiații mei cu rezervă și stânjeneală.
Oricum aprecieri ca ale tale sunt combustibil pur pentru făbricuța mea de glume. Mulțumesc!

Oh Doamne! Sa fii tânăr și la Texte Recomandate!...

Dl Garda, sper că nu setea din text mă va duce departe, deși ca ingineri știm amândoi cât este de necesară în procesul muncii.
Elena, ce faci? Dormi in cucuruz, n-ai mai scris nimic din martie. Asta vine de la unul care n-a scris din aprilie...
Florentina, apreciez comentariul, mai ales despre buna dozare a umorului care se pare că mi-a cam lipsit în trecut.
Sorina, ești prea amabilă. Nu știu dacă subiectul este clasic peste tot în lume dar la români cu siguranță ai dreptate.

Multumesc Elena, nici n-am vrut sa fie un text cu explozii si artificii. Incerc si alte abordari, mai calme. Cel putin asta mi-a inspirat viata lui de caine.
Numai bine!

Nu e genul meu de text asa ca nu ma pot veni decat cu o mica observatie extrem de tehnica si neliterara. E incetatenit ca SOS inseamna Save our Souls dar nu vine de aici. A fost introdus de nemti. Mai multe date pe: http://en.wikipedia.org/wiki/SOS

Tot respectul,încă un text citit cap-coadă cu plăcere (la mine se întâmplă rar).
\"Ultima dată îi chemase să le spună că cineva a furat gunoiul din tomberon.\" nu știu dacă e veche poanta sau nu dar e foarte bună. Mulțumim de caracterizare deși ești prea miloasă, la două paragrafe mai jos ne scoți de inteligenți. Nu ai fost tu destul de hotarâtă. Pe mine o dată m-a pus o pațachină urâtă ca focul să-i scot o Dacie antică din parcare unde stătea la 3 cm de una nouă și i-am scos-o în cinci secunde. După două minute mi-am dat seama ce-aș fi putut face și am vorbit singur toată ziua. Nu ține de șolduri, ține de cum se pune problema, bărbații sunt proști-nap la fazele astea.
Mi-a plăcut ce trăiri înalte inspiră mersul la Biserică. Apar și câteva chestii periculoase \"oferindu-i o „consolare” palpabilă\", \"fleșcăit\" sau poate e ceva în neregulă cu mine?
În fine un text f.amuzant, mai vrem!

Woody Allen zicea într-un film că lipsa de sex e motivul pentru care acum poate zbura (își inventase un elicopter acționat de propriile picioare). Mințile geniale gândesc la fel!
Super textul, l-am citit cu plăcere. Într-o lume în care toate se schimbă e liniștitor să știm că ceva rămâne constant: \"Kilogramele mele: 51.\"

Înțeleg comentariile, sunt surprins doar de numărul relativ mare de accesări față de un text precedent \"La dentist\" care este după părerea mea mult mai aerisit.
Am scris textul de față acum mai bine de 10 ani, eram mult mai repezit atunci. Sigur că l-am mai modificat pe aici pe colo dar am păstrat mare parte, poate și din nostalgia vremurilor de studenție.
Una peste alta apreciez criticile voastre!

PS. As fi recunoscator cui mi-ar explica ce pot să fac ca să postez texte în colecția \"Texte umoristice\" sau oricare altă colecție, ca să nu mai încurc cititorii de proză profundă. Trebuie să avansez la un nivel >0 ?

E frumoasa teoria ta dar nu mi-ai spus nimic nou, de felul meu sunt mare amator de texte umoristice. Ai surprins perfect problema în ultima propoziție. Dar așa cum tu-mi scrii că sunt prea multe poante pe cm^2 la fel o grămadă de cunoștințe îmi spuneau în trecut că nu sunt suficient de multe și că se plictisesc.
Calea de mijloc e desigur cea mai bună dar și cea mai grea...Oricum mulțumesc de atenționare, nu pricep însă titlul mesajului. E simplă vulgaritate, sau ceva mai adânc?

Elena, cu dialogurile înclin să-ți dau dreptate. Am încercat un artificiu nou pentru mine, mai ales cel din imaginația personajului dar n-a ieșit prea grozav. Din păcate primul dialog cu colegii de cameră a fost cât se poate de real, iată ce se întâmplă dacă se introduce prea multă realitate în ficțiune...
Mulțumesc amândoura pentru aprecieri/încurajări și vă pândesc viitoarele textele, sper să vină curând.

De regulă nu-mi place graiul bănățean, cred că din cauza cântecelor populare din zonă cu care m-au intoxicat nu o dată șoferii de autocare. Dar poezia asta îl pune cu adevărat în valoare. Am constatat că e mult mai plăcut să-mi citească cineva textul, altfel neuronul meu intră în panică să traducă atâtea cuvinte în limba oficială.

Spre rușinea mea n-am citit nimic de Wodehouse, am râs doar la la momentele comice TV cu Stephen Fry și Hugh Laurie \"Jeeves and Wooster\". Așa că am trecut cartea în \"Lista Găleții\" personală (cum ar fi trebuit să fie tradus \"The bucket list\" nu \"Ultimele dorințe\", total neinspirat traducătorul).
Mulțumesc pentru steluță și comentariu, ce pot să zic? Sunt fericit că v-au încântat suferințele mele, nu?
Faptul că am asemenea cititori îmi dă energie, veți citi în curând despre alte chinuri, sper că la fel de amuzante.

Mesajul și numele tău mi-a amintit o fază similară. Maică-mea (tot o Elenă) făcea acum mai bine de 30 de ani naveta cu trenul. Mama e o ființă extrem de sobră iar pe vremea aceea avea o frumusețe glaciară care ținea oamenii la distanță.
Taică-mio, (pe nume Mircea, nu Menelaus cum te-ai fi așteptat) n-a avut de lucru decât să-i recomande cu toată seriozitatea \"Aventurile bravului soldat Sveik\". Așa că în fiecare zi pe tren, la 6 dimineața mama se pornea pe un râs isteric în fața celorlalți navetiști. Câțiva au întrebat-o dacă e bine și n-are probleme acasă.
Altfel foarte mă bucur că ți-a plăcut, mai am câteva pe țeava puștii, vreme să fie și inimă ușoară. Numai bine!

Da... numai eu puteam posta un mesaj cu titlu și trei cuvinte în loc de conținut. M-am grăbit din entuziasm să apăs pe toate tastele, am apăsat și enter și uite ce a ieșit. În prezent sunt foarte măgulit de mesajele voastre, soția chiar mi-a atras atenția să nu mi-o iau în cap că tot un zăpăcit rămân, așa că vă mulțumesc plin de modestie (de fapt am ras două beri închinând cu oglinda și felicitându-mă pe \"silent\"). Ca începător pe agonia.ro nu mă așteptam la așa comentarii, e mare lucru că mai sunt oameni interesați de nou și dezinteresați în laude.
Numai bine!

Finalul cam slabut in rest e genul de text pe care i-l citesc si sotiei, cu sau fara acceptul ei.