mihai nedelcu

23 iunie, în sfârșit școlarii iau vacanță! Soția mea Pușa, profesoară de felul ei, mă sună disperată: - Hai omule cu mașina, ce faci? Deși sunt conștient că orice tentativă de a clarifica situația

De-abia la 85 ani viața devine palpitantă. Am devenit conștient de asta în urma ultimelor noutăți aflate la telefon de la venerabila mea mătușică (a se citi cele ce urmează cu viteză foarte redusă,

Sala de așteptare la doctor. Din păcate doctor de familie, nu specialist particular, adică gresie cu striații, fotolii, măsuță de sticlă și o vază cu flori. Nu, nu se vede nici plasma agățată de

După jumătate de oră de vorbit la telefon, Camelia își făcuse o idee generală despre situația familiei sale și a viitorului ei apropiat. Soțul, Aurel Popa, profesor de matematică la alt liceu din

La stâna Ursului, o stână vestită în toate satele de la poalele Ceahlăului, este mare hărmălaie. Câinii latră ca la lup, oile behăie speriate, copiii țipă. Copii la stână? Da, și încă mulți, dotați

Copiii clasei a opta B se întorseseră de la ora de sport și în așteptarea profesoarei de germană se bucurau ca de obicei de viață, copilărie și educație gratuită. Trei băieți jucau volei cu cornuri

„Ei gata, s-a isprăvit, așa nu se mai poate. De două luni n-ai scris un rând, e strigător la cer. Ditamai mormanul de talent lăsat să zacă așa, să se scorojească sub soarele trândăviei. În final tot

Ora 14, se sună de pauză. Încă o zi de școală terminată. Camelia Popa își târăște picioarele spre sala profesorală. Pe culoar trei fetițe îi sar în cale, tocând mărunt din ghetuțe pardoseala și

Subsemnatul Ilie, sfânt de grad întâi, angajat al Raiului cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată și responsabil cu furtunile și descărcările electrice din atmosfera terestră, declar că mi-am

- Ai de gând să trezești copilu’? Bărbatul nu răspunde, iar figura lui aduce tot mai mult cu o cuctă sub presiune. Cu urechile ciulite spre camera lui Corneluș, doamna Gojan lasă să treacă câteva

Doamna Gojan îi aruncă o privire aspră propriei mame, urmată la scurt timp de o poșetă Louis Vuitton în greutate de cinci kilograme. Bătrâna se împleticește doi pași înapoi, un pas pentru fiecare

Câinele familiei Gojan, un St. Bernand de patru ani și 64 de kilograme își începuse destul de prost ziua, dar nici cele mai întunecate previziuni ale unei rase, de altfel, recunoscută pentru

BMW-ul X6 se năpustește furibund pe strada lui Corneluș, derapează controlat în curbă și se avântă roșu și nervos în intersecție. Chiar în ultima clipă observă venind din partea dreaptă, o Dacie de

Corneluș este copilul care la nici 11 ani a reușit să se facă cunoscut în tot cartierul Gruia, cartier al vestitului oraș Cluj-Napoca, veche cetate romană și medievală, ca „scumpul mamii” - doamna

Avem niște vecini cu care ne înțelegem bine. Da, ați și început să zâmbiți superior, ei bine, se poate, și noi chiar avem așa ceva. E adevărat că nu stau în bloc cu noi, ci la două distanță și ne

Dragi cititori, de acum înainte puteți respira ușurați. Miracolul s-a produs. Iubita mea este pe drept cuvânt cea mai minunată și mai ambițioasă făptură din lume. Întreaga viață s-a străduit, în

Ei, dragii moșului, vine vremea în viața oricărui muritor când vrând-nevrând tot trebuie să mănânce, să facă bacterii multe în gură, acestea să-i facă smalțul varză și inevitabil, să ajungă la nervi.

Există o întrebare care m-a iritat în ultimii douăzeci de ani la mare concurență cu porumbeii de pe balcon. Ce trebuie să fac în viața asta ca să fiu voios ca un câine prost? Ei bine, deunăzi am avut

M-am uitat zilele trecute în jur și am sesizat că ceva nu e în regulă. Cu excepția celor care se fălesc cu viața lor și un an mai târziu sunt închiși la sanatoriu sau pușcărie, majoritatea semenilor

Ora de muzică a însemnat pentru mine un chin care mi-a distrus copilăria din clasa a cincea până într-a opta, în fiecare marți. Cum în general eram cel mai bun în toate, nici la muzică nu făceam

Nu sunt de acord cu metoda de educație impusă elevilor de clasa I. Dau ca exemplu primul text pe care am fost silit să-l scriu la ora de limba română. Și asta după ce m-au lăsat să cred că prin

Iar m-a chemat bunica să mă vadă, cică i-e dor de mine. Mă duc, ce dracu să fac, altfel mă sună noaptea. În mod normal eu spun “Alo!” de 2 ori. Ea mă ascultă dezgustată. Eu zic: “Bunică, tu ești?”.