Mihai Moise

mama omida zice la tata calu sa mai pasca niste iarba.
campa cavallo che l\'erba è uno sballo!

raluca elena tocmai mi-ai dat o idee, am sa scriu ceva, are sa se numeasca asa : \"cadavru lucios\", chiar acum incep

ehe, eu mai gaseam pe la o matusa bucati din almanahul \"urizca\" pe care il citeam cand eram mic la un loc cu bucati din cartile de basme si din almanahurile cinema romanesti(mai stiti, nu?)
chestia e ca, fiind copil, nu imi dadeam seama care e treaba cu articolele din almanahul \"urzica\", nu stiam ca sunt umoristice, eu chiar le luam in serios.
mai tarziu, cu cativa ani in urma adica, m-am distrat copios redescoperind sub o alta lumina o intreaga galerie de personaje - directori, subordonati, neveste, vanzatoare, personal hotelier, scriitori ratati, masini si aparate radio care se strica aiurea, concedii la mare...

Ati vazut cum au multi profesori de literatura romana bibliotecile ?
In centru, clasicii romani si universali. Fireste, Homer, Balzac, Rebreanu. Ca si cum ai avea un set de tacamuri de mare pret. Acum, in functie de gradul pe care il au, daca predau la liceu sau daca sunt universitari gasesti pe rafturi diferite variante, in diferite limbi, diferite editii etc.
In partile marginale se aduna tot felul de carti pe diverse subiecte dar toate la fel de \"nobile\" - filozofie, istorie, pictura, ehe, sa te toti uiti la cotoarele cartilor.
Si, insirate peste tot, vezi manuale de gramatica, culegeri de exercitii, carti de critica literara, alte dictionare si tratate subliniate si scrise pe margini. Prin toata casa, in bucatarie, langa telefon, in sufragerie, ca te si intrebi, dar omul asta nu are si el o biblioteca ?
Cand in sfarsit omul nostru isi face un raft pentru cartile cu care lucreaza treaba merge bine catva timp dupa care... se aglomereaza.. cartile-dedicatie, cadourile, carti, istorice, de referinta, dar folosite rar, dictionare incomode care sunt consultate doar in situatii exceptionale.. astfel incat...masa se umple iar de carti deschise la mijloc.. si din nou, scaunele devin adevarate biblioteci...

draga nichita,

nu stiu ce mi-a venit sa scriu ce am scris mai sus, imi pare rau ca m-am grabit sa public randurile acelea. probabil e de la \"minciunofobie\", care da reactii deplasate uneori.
promit ca am sa ma gandesc de trei ori inainte sa mai scriu un comentariu.

Parerea mea e ca boala nu e ceva cu care sa te joci, nici macar in versuri. A fi bolnav este un lucru cat se poate de grav si de uracios pe care eu unul nu l-as dori nimanui. Cat despre florile de camp, n-as vrea sa fiu rautacios, dar si macii sunt flori de camp, si dupa cum bine stim, din maci se produc droguri si drogurile cauzeaza boli foarte apasatoare.

draga andreea,
Nu prea ma ocup eu cu lucruri serioase, insa nu inseamna ca nu le-as aprecia.
Dupa parerea mea versurile tale sunt sanatate curata: vorbesc despre iubire, cu curaj si o fac fara ajutorul corpurilor straine.
Mai scrie-ne !

uite acum mi-a venit ideea asta.
daca e vorba de proiecte asa generoasa atunci propun :
- sa se faca ceva pentru limba aromana si pentru alte dialecte si variante care ar mai fi in Balcani (Serbia, Bulgaria, Grecia, Macedonia etc)
- sa se finanteze eventual un program de cercetare (din pacate nu se poate face mai mult de \"fotografiere\" pana nu dispare cu totul) a dialectului romanesc din Croatia care e pe cale de disparitie.

Radule, ce fel de treaba e asta ?
Varianta in italiana a siteului de poezie romaneasca ?
Bo\' !
Mi se pare aiurea, o treaba era sa faci o tematica, o rubrica dedicata literaturii italiene. Dar asa ?!
Esti cam imperialist dumneata ;)


eternul Gica

Ammm... s-a intamplat.. acum ascult Eith Piaf, e prima oara cand ascult un cd cu Edith Piaf, si tocmai am citit poezia de mai sus. Am ajuns din nou la concluzia ca pustii si fetele de 15 ani se distreaza mult mai bine, incomparabil mai bine decat adultii. Copiii stiu sa inventeze din nimic, copiii nu se simt niciodata obositi, vinovati, plictisiti.
Incearca si asta : Mihaela Runceanu - \"Sa fim copii\" . (Apropo - cine scria versurile Mihaelei Runceaanu? )

Bascalie si zeflemea, iei in serios banalitati, faci misto de lucruri importante. Un punct de vedere, cum nu se poate mai romanesc.
Probabil crezi ca stii ceva, ca ai descoperit ceva, ei bine, in cazul asta incearca sa scrii o propozitie, numai una, despre Romania frumoasa. Despre romani civilizati si inteligenti, oameni de succes care seamana leit cu niste francezi de la Paris. Ai sa vezi ca iti va fi foarte greu.

P.S. mituri : chestia cu mamaliga si sarmalele e destul de expirata, sarmale se fac in cam toata regiunea balcanica, in limba turca exista cuvantul \"sarma\". Iar mamaliga, daca mergi in orice supermarket din Italia ai sa gasesti la discretie pungi pe care scrie explicit : malai pentru mamaliga. In Italia sunt firme producatoare de malai care fac reclama TV la mamaliga. Circula pe diverse grupuri de e-mail un \"dosar\" foarte bine facut despre cum este sa fii roman, si acolo e scris cam tot, de la faptul ca romanii, au obiceiul sa colectioneze pungi de plastic, la faptul ca atuncii cand parintii se supara pe tine ti se adreseaza cu numele animalelor de curte, sau la faptul ca mamele gasesc de neconceput ca fetele lor sa aiba iubiti inainte de 18 ani, si la fel de neconceput e ca fetele lor sa nu se marite dupa 18 ani etc.

Domnule Erbiceanu, spatiul virtual este revolutionar pentru ca in sfarsit suntem lasati de capul nostru.
Ultimul lucru pe care l-as vrea ar fi sa gasesc pe aici replici din lumea cotidiana : militieni pusi pe fapte, \"oameni de bine\" care te silesc sa faci chestii pentru ca sa le dai satisfactie, frontiere, constrangeri etc.
Adrian Paunescu scria intr-o poezie despre zece elevi care au ajutat o bunica sa treaca strada. De ce asa multi ? Pentru ca bunica nu voia sa treaca strada !
Cere si ti se va da.

Analiza este dovada ca aici se intampla literatură.
Faptul ca cele mai citite poezii vorbesc despre iubire, spune totul.

Ar fi fost mai bine daca as fi deschis cu asta:
Eu, cand ma orientez sa citesc un text ma uit dupa caracteristicile esentiale : ce nume are autorul, ce titlu i-a pus, unde l-a incadrat, ce subtitlu, si, de ce nu, cati s-au uitat pe el. Nu vreau sa deschid acum problema spinoasa a parerii obiective si neutre fata de o creatie personala si subiectiva, zic doar ca stelutele pot sa reprezinte doar doua lucruri, si nu mai mult :
- parerea Comisiei
- parerea ta

Nici prima, nici a doua nu trebuie neaparat sa exprime preferinte calitative; cel mai clar vezi in cazul parerii personale: de exemplu, am facut o incercare, de care nu sunt deloc multumit, dar este o incercare despre un subiect care ma intereseaza foarte mult, si atunci o cotez cu un maxim de stelute, pentru ca in felul asta sa atrag si alte opinii, si poate am sa gasesc la altcineva textul pe care l-as fi vrut.
Parerea Comisiei nu stiu de ce ar trebui sa conteze, poate doar daca isi fac ei calcule- sa promoveze noi talente carora sa le predea stafeta organizarii administrative (cineva trebuie sa o faca si pe asta, domnule Erbiceanu).

Ce-ar fi daca FIECARE SI-AR NOTA TEXTELE ?
Fiecare sa isi puna stelute, de la una la cinci.
nu e obligatoriu ca toate textele sa aiba stelute.
si ar fi bine daca am putea sa grupam textele in familii :
adica, astea trei poezii si cu bucata asta de proza sunt legate de cutare subiect.
Insa principalul este ca fiecare sa faca diferenta intre cele scrise pentru ca in final, cele bune sa se adune, cele rele sa se spele.
(unii ar putea sa zica, e ok, dar chiar fiecare sa faca asta ? si in cazul asta raspunsul ar fi da, fiecare. In prealabil fiecare sa semneze un fel de minicontract legat de regulile acestui joc - \"Nu ai voie sa...\")

versul tau ma descatuseaza, cuvantul tau ma exprima
vigoarea rimelor tale imi este mie benzina.

Hidra facu Cssssssshhhhhhhhh si voinicul o izbi cu palosul, drept in beregata. Sangele bulbocaia din gatul taiat, si-l stropi de sange, peste tot. Hidra mugea grozav, dar voinicul cauta sa se dea doi pasi mai in spate ca sa-i mai repeada inca una, in alt cap. Calcaiul i-o lua inainte si aluneca peste pamantul cleios, si cazut lat pe spate. Lat peste sangele fierbinte al Hidrei, care se amesteca si se facea una cu pamantul. Dadea sa se ridice, dar degeaba ca, aluneca mereu in noroi. Si atunci, se facea ca Hidra se imparti in noua flacai inalti si albi care incinsera o hora in jurul lui. Le vedea chipurile sub caciulile de miel, inalte si negre : zambeau si se uitau la el, incercau sa-i spuna ceva, dar el nu auzea, doar vedea gurile lor miscandu-se. Dar radeau, si daca radeau se gandea ca nu e nimic rau, n-are ce sa fie rau. Dar iata, ca din spatele lor, aparu fugind al zecelea flacau, fara cap, cu gatul taiat, siroind de sange, si rupse in viteza hora, si se aseza deasupra lui. Roti cu amandoua mainile o spada lunga deasupra lui, si i-o infipse in piept, si intra pana in pamant. Simti pe fata picaturile de sange care-i siroiau din gatul taiat al celui de-al zecelea flacau, si ultimele rasuflari cum ieseau prin pieptul desfacut.

desigur ca intr-un fel ai pus punctul pe i cu textul tau insa este de datoria mea, ca roman care inca mai gandesc liber, sa te atentionez asupra unor mici aspecte pe care le-ai scapat din vedere. Fiecare avem micile noastre scapari, oare cine ar spune ca poate sa cuprinda tot ce vrea sa spuna in cateva cuvinte ? Asadar, prietene, nu uita ca diferenta intre vorba goala si vorba cu sens, in politica se masoara prin efectele pe care le determina. Iti sugerez sa te interesezi mai mult despre valentele cuvantului \'convingere\'.
:)