Mihai Miro

\"Toți fără imunitate\" Susține-a lui soluție, Dar îi spune un confrate; -Ești slab la constituție.

Mare mi-i uimirea Și tristețea-i mare, Vom serba Unirea, Printr-o dezbinare.

-Vameșii strânși cu mascați, Ce vor face-acuma mamă, Că au fost eliberați? -N-au ce face, merg în vamă.

Acuma la PSD, Unghiile lungi se poartă, Ca să aibă toți cu ce, Râcâi la \"Nalta Poartă\".

De felul meu nu murmur, Deși pare mister, Că zilnic mă cutremur, După \"scara\" Reiter.

Ca ministru sunt sărac, Dar cinstit de nu mă-ncap, Eu arăt când mă dezbrac, Că n-am nimic la ciorap.

Toată viața de actor, N-ai avut un rol major, Iar acum ești aspirant, Tot la rol de figurant.

Vântul-ntreabă:-De ce-n case, Am așa de multe muște? Răspunde Maria Vlase: -Fiindc-averea ta cam pute.

Amicii vecinului, Îl întreabă cu necaz: De ce zilnic \"capra\" lui, Îmi sare peste pârleaz?

Cântă grav: -ieșind soborul Din altar cu procurorul- Să elibereze strana, Cine a votat satana.

Are case, e bogat, Foarte sus e cocoțat Și îi merge buhul, Că-i sărac cu duhul.

Știrile sunt optimiste, Dar nu le-nțeleg deloc; E posibil să existe, Cineva mai mic ca Boc?

Ale țării mari proiecte, Chiar dacă nu au efecte, Eu le fac cu chibzuială Și cu multă șovăială.

Supărat e peste poate Și acuză șiretlicuri, Că n-au fost apreciate, Ale sale Mizil-icuri.

Cine-i? Când apare, Gunoiul dispare Și pe loc răsare, Floare lângă floare.

Muncă de tortură, Fără mură-n gură Nu vă cer omagii, Doar... muiați posmagii!