Mihai Miro

Cere un pensionar, Plin de boli și de nevoi, Unui vechi parlamentar, Să-i dea votul înapoi.

Cum poți merge mai departe, Cu-n guvern aflat pe moarte? Geaba îl remaniați, Dacă nu-l reanimați.

Dacă iese ordonanța, Vindem Portul din Constanța, După care -pe-un dolar-, Dăm și Portul Popular.

Intr-o cumpănă de ani, Un bătrîn senil întreabă. Dacă tot nu avem bani, Nu ma lași văduv, măi babă?

Curca, gîsca și păunu, Roagă pe H5N1, Ca mutațiile s-apară, In \'Gripă parlamentară\'

-Tu ești frumoasă, ai lipici, Însă deloc n-ai vrut să-nveți. Îmi pare rău, dar tre-să pici. -Bine, dacă pic, mă treceți?

Tăriceanu stă pe jar, Așteptând scrisoarea Și șoptește: \"Asadar, O cauți cu lumânarea\".

El urmează școli înalte, Cheltuind parale, Fiindcă n-are așa multe, Facultăți mintale.

Cu prestanță și titrat, Te-ai dat mare democrat. Eu modest și fără școală, Iți dau lecții de morală.

A avut loc întrun sat, O ciudată întâmplare: Doi bătrâni s-au cununat, Pentru bani de-nmormântare.

A purtat în pubertate, Centură de castitate. Acum stă, fiind matură, Pe șoseaua de centură.

Ca să nu fiți umiliți, Oriunde să fiți primiți, Pe Sena sau pe Tamisa, Integrati-vă în MISA.

Intră-n bar o bătrânică, Ani o sută-având în caier. -Ce vrei să servești Bunică?, -Numai o gură de aer.