Mihai Miro

E real, e natural, Maxim în priorități, Privit unilateral, Reprezintă nulități.

E ceva ce se rotește, Nume e și sat și joc, Uneori mai prisosește, Rar aduce și noroc.

Instrument făcut anume, De români să strângă darul, Zdravăn e și cu renume, Mai "bărbat" decât primarul.

Folosită în războaie, Azi la mare căutare, Generează bunăstare Și-i vedetă în pârnaie.

E cu bluze îmbrăcată, Peste tot e căutată, Ca "fată" de grădinar, Sau ca ceas de buzunar.

Cine-i pe plan mondial, Cel mai mare general, -După unii ar fi rus- Care nu a fost răpus?

E rotund, e și oval, E vedetă-n carnaval, Pus pe umeri -implicit- E simbol nefericit.

I-o "cămașă" protectoare, Pe pământ e cea mai mare, Rar se pune pe perete, Sau în zestrea pentru fete.

De se răstoarnă-i rău! Pe loc lăsând belea, Iar când rămâi de ea, E vai de capul tău.

La mașina ancestrală, Să lucrezi cere migală, Uneori produce stare, De-ncordare și teroare.

Sursă e de energie, Dar și de euforie, Când în luptă nu-i cerută, Face zgomot -de-i bătută-.

Cu ea, apa pentru țarnă, Se păstrează sau se toarnă. Cine e băgat în ea, Sigur a dat de belea.

I-un fel de slugărnicie, Azi, la mare căutare, Este și ceremonie, De-i luată ca atare.

Parte e dintr-o zicală, Când e vorba de-mpăcare, Renumită prin acreală Și rețete culinare.

E de toată băcănia. Să-și impună relele, A venit în România, Pân`și-a ros pingelele. a se face de băcănie expr. a se face de râs, DEX

E mare risipitor Și rău administrator. Multe mai percepe, Dar nu se pricepe.

Ca să aibă realmente, Epigrame-apetisante, El consumă condimente Și-umblă în papuci cu poante.