Mihai Miro

Supărarea e profundă, Pe-amatorul de plimbări, Că în loc să ne răspundă, El ne ia la întrebări.

Scopul scuză mijloacele Cum mulți mă întreabă, -Le spun ca să știe- L-am chemat pe Cioabă, Pentru țigănie. Săraca fată bogată Tot s-a discutat, Vrute și nevrute. Eu am

Ei se vedeau seară de seară, Și multe s-au mai întâmplat, Dar fata a rămas Fecioară, Că el era Taur (castrat).

Cei trei sute doă\'ș\'doi, De-aduc țepile-napoi, Am să fiu un lord Și-am să-i arunc peste bord.

Ce faci cu moțiunea? Că-mi crește tensiunea. Stai de-aseară în nădragi. Eu mă culc, dacă n-o bagi.

Independentul cu școală, Câștigă o capitală. Iar democratul liberal, A irosit mult capital.

Am fost educat frumos, Ca să fiu politicos, Dar te-ntreb:(fără reproș) De ce ești răutăcios?

Nu mai trebuie analiză Și ce spun nu-i calomnie. E întra-devăr o criză, De schizofrenie.

Dacă unii dintre voi. Se duc... până-n turul doi, Decontăm la fiecare, Slujba de înmormântare.

Vrea Bahmu -cu ochii plânși- În brațele lui Prigoană. El îi spune: hai cucoană Te primesc cu pumnii strînși.

Eu nu înțeleg o iotă. Cum adică nu-mi dai dotă? O să zică nunta toată, Că mireasa nu-i dotată.

Iată ce propun primare: Să scăpăm de controversă, Când îi scoatem la plimbare, Copiii să poarte lesă,

De-ajuți pe unul la furat, Fiind complce-ai să plătești. Iar de-l ajuți ca avocat, Din ce-a furat și tu primești.