Mihai Miro

-Ești bolnav în așa hal, Încât mă cuprind fiori. Hai să te duc la spital. -Da, ce vrei să mă omori?

Partidele cu pricopsiți, Vă dau pomeni să mai trăiți. Noi ca buni creștini ce suntem, O să vi le dăm post-mortem.

De la Badea Hodorogea, Pân-la șeful statului, Românii respectă legea; Fiecare-n legea lui.

În guvern româna, Ai nouă cadâne Și un Suleiman, De Teleorman.

Doar cu Ponta împreună, Rezolvăm "belelele". Vin el cu o minciună, De-o să-nghețe apele.

Cioloș a adus cu el, Rețeta de la Bruxelles Pentru-a fie varza mai bună, A mai pus Bostan și Prună.

Pe ministrul cântăreț, Vor să îl demită. Neluând, fiind mai fleț, Nici un fel de mită.

Cică; cei fără de lege, Cu toții în iad vor merge. Eu protestez și nu mai mor, Dacă și iadul e al lor.

Ajută-mă măi nepoate, Că-s sărac n-am nici toiag. Și-a primit bietul moșneag, Mai multe bețe pe spate.

Soțul viața mi-a schimbat, Am și bani, am și bărbat. Și cum sforăie de zor, Noaptea am și vibrator.

De făceai glume cu Bulă, Trebuia să ai cultură, De-aia am pus, (cu alai) La cultură un Bulai.

Alianțele la români, Încep cu strângere de mâini, Evoluând până-ntratât, Că-ntr-un final se strâng de gât.

Ce atâta tura-vura, Că noi am propus un popă? Cum domeniu e-n sincopă, El va îngroapa cultura.