Mihai Miro

Cioloș a adus cu el, Rețeta de la Bruxelles Pentru-a fie varza mai bună, A mai pus Bostan și Prună.

Pe ministrul cântăreț, Vor să îl demită. Neluând, fiind mai fleț, Nici un fel de mită.

Cică; cei fără de lege, Cu toții în iad vor merge. Eu protestez și nu mai mor, Dacă și iadul e al lor.

Ajută-mă măi nepoate, Că-s sărac n-am nici toiag. Și-a primit bietul moșneag, Mai multe bețe pe spate.

Soțul viața mi-a schimbat, Am și bani, am și bărbat. Și cum sforăie de zor, Noaptea am și vibrator.

De făceai glume cu Bulă, Trebuia să ai cultură, De-aia am pus, (cu alai) La cultură un Bulai.

Alianțele la români, Încep cu strângere de mâini, Evoluând până-ntratât, Că-ntr-un final se strâng de gât.

Ce atâta tura-vura, Că noi am propus un popă? Cum domeniu e-n sincopă, El va îngroapa cultura.

Mi-am făcut biserică, Să nu se mai spună că, Sunt un chiulangiu și cinic Și nu merg la slujbă zilnic. CÍNIC, -Ã, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) care calcă, fără sfială, regulile

Doi orfani din două sate, Se jeluiesc pe un tăpșan: - Tata-i mort, luat de ape. - Și-al meu în Afganistan.

Am ajuns popor păgân, Ceea ce e grav și trist, Dacă în orice român, Statul vede-un terorist.

Cum e tot mai grea obida, Explodează bunăoară, -Să trezească mămăliga- Câte-un club, sau câte-o moară. Aprind o lumânare pentru toți cei decedați și-mi cer iertare celor răniți, precum și

N-am să fac ce scrie-n cărți, Nici ce mi-a spus profesoara, Am alte priorități; Eu, partidul și-apoi țara.