Mihai Miro

Duă ce-a trecut minutu, Loviți parcă de un fulger, Nu vom uita Ady Mutu, C-ai fost demon dar și înger.

Muncitoru-acum tânjește, După regimul comunist. Rar de tot sărbătorește, Pe UNU MAI sărac și trist.

Toți bărbații cu duiumul, Ziua asfaltează drumul, Pe femei le-a pus primarul, Ca să facă trotuarul.

Eu voi reacționa, După cum și ea în fine, Se va poziționa, În relația cu mine.

Veți fi la voi acasă, -Cum spuse proorocii- O nație aleasă, Dar, terminați cu porcii!

Părea că s-au împăcat, Dar în centrul Iașului, Au cântat și au jucat, Fiecare hora lui.

Nu umblu cu dedesubturi. Președintele, se știe, Are-averi și multe drepturi, Însă nici o datorie.

De când sunt la guvernare, Se ghiontesc -care pe care- Și o țin din toană-n toană, Ca familia Prigoană.

Nu știu ce este cu tine, Fiindcă de când te-am luat, Cum vezi un bărbat mai bine, Te-mpiedici și caz la pat.

Cum căpușa e rea treabă, Să am grijă un-m-așez, C-am imunitatea slabă, De când nu mai căpușez.

Fotbalul cu multe școli, De surprize nu se lasă, După nemți și spanioli, Au plecat și rușii-acasă.

În bâlciul electoral, Marinarul e pe val. Dar să vezi absurditate: Nu știe să-noate.

Spun că sunt -la o adică- De dreapta în politică Și apar -precum se știe- Când și când cu stângăcie.

-De opt ani, îți spun solemn; Nu mă mai culc cu nevasta. -E cam mult! Să bat în lemn, Eu fac trei doar, luna asta.