Mihai Miro

Traiul ni-i occidental, Iar noi suntem bucuroși, C-o să meargă la spital, Numai ăia sănătoși.

Le spun la ai mei dușmani, De ce sunt nefericită: Fiindcă în ultimii ani, Nu am mai fost dichisită.

Spui cu ochii-nlăcrimați C-ai avut doar doi bărbați. Mă-ntreb cu-n pic de rușine, Câți te-or fi avut pe tine?

După o brumă cumplită, Doi scatii și-un pițigoi, Râd de o biată răchită, C-a rămas cu cracii goi.

Cum de-a fost posibil, (Întrabă Merțanul) Pe un șef teribil, Să-l dea jos Loganul?

Pe-un vecin de vizavi, Nu-l suport, (fie ce-o fi) Fiindcă de o viață, Îmi tot stă în față.

Partidele cu pricopsiți, Vă dau pomeni să mai trăiți. Noi ca buni creștini ce suntem, O să vi le dăm post-mortem.

Respect regula cuviinței, Dar vă spun și noaptea-n sonm, Că ministrul Adomniței, Doar cu numele-a fost domn.

- Cum o mai duci cu nebunul? - Rău! mă culc numai la unul. - Eu mă culc (ierte Prea-Naltul) Când la unul, când la altul.

Să umble călcat, curat, Asta i-a fost voia. După ce s-a însurat, L-a călcat nevoia.

Ivan Pavlov s-a ocupat, De-un câine să saliveze, Iar după ce l-a îngropat, Mergea să-l alimenteze.

Întreabă un pui de moț; - Spune-mi Bunule Costel, Am să circul pe Bechtel? - Poate ai tăi strănepoți.

Ai demonstrat-o tuturor Că ești de-a noastră din popor Și ai făcut-o cu succes, Pân\'te-ai urcat în Mercedes.

- Cine păzește ciurdoiu, Dacă pleacă Văcăroiu? Intervine prompt țăranu - Puneți-l pe Boureanu. CIÚRD//Ã ~e f. rar 1) (mai ales despre vite mari cornute) Grup de animale de același fel care

Toți slujbașii grădiniței, Din țară și București, Sunt sătui de Adomniței, Care le-ndrugă povești.

Cred că m-apuca damblaua, Singurică, singurea, Dacă nu frecam podeaua, Cu Elena lui Udrea.

Supărat e-un om din Buda, (Din neam în neam ortodoxist) Că soția lui zăluda, Î-l recomandă că-i Budist.

Soțul viața mi-a schimbat, Am și bani, am și bărbat. Și cum sforăie de zor, Noaptea am și vibrator.

Oameni fără rațiune, Se grăbesc toți ca nebunii, Să depun-o moțiune, Că vine sfârțitul lumii.