Mihai Miro

Cît ești tu de nalt in stat, Te-ai făcut de rîs în sat, Indragostidu-te lulea De Ileana lui Udrea.

Deși pare stranie Mătușa cu danie, Te întreb pe mătăluță: Ce-aștepți de la \"bunicuță\"?

Luându-l Forța Cerească, Pe Vieru-n Univers, Poezia Românească, A rămas fără un vers. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Roman să ia \"Vocabularul\", Iar Nastase \"Capitalul\". Prostănacul cel de Gioană, Să rămînă cu \"Gruparea Ardeleană\".

Pesediștii în Poiană, L-au servit cu mult antren Cu un Colebil pe Gioană, Restul, a rămas ca-n tren.

Se gândește el posac, Badea Gheorghe, stând pe geam; -Sunt atâta de sărac, Că nici cazier nu am.

Că suntem epave, Nu e de mirare Și statul mai are, Organe bolnave.

-Ce-ai femeie, ești zurlie, De umbli portocalie? -Îți spun: fără tevaturi, Asta-i codul de călduri.

Tot mai mulți foști CAP-iști, Sunt din ce în ce mai triști. Și strigă în gura mare, -Vrem și noi deconspirare!

S-au exprimat păreri de rău, C-am fost uitați de Dumnezeu. Acum aud nemulțumiri, Că nu ne scapă din priviri.

La copii el vrea să lase; Bani, pământuri, multe case... Dar va lăsa, făra să știe Și \"frumoasa\" lui chelie.

-De ce ți-ai luat sutien, Dacă n-ai ce pune-n el? -Fiincă și matale porți, Degeaba niște chiloți.

Pe un țăran, unii-l întreabă: -Bade! nu ai niște \"iarbă\"? -Iarbă n-am, dragi orășeni, Dar vă dau niște coceni.

La buget s-aveți parale, -Pentru pensii speciale- Puneți omului sărman, "Taxa lui Vespasian".

Deși a fost lovit în gură Și-a rămas fără un dinte, Spune cu mare bravură; M-a cinstit domn`presedinte.