ne-am despărțit toți și departe
În Occident! În Occident! La Ruși!
La Ruși! La muie! La Facultate!
unii mai cred că o să ne-ntâlnim dar nu știu
că o sa fie
ca atunci când te-ntorci la
Cântecul se oprise deodată. Ea se opri o clipă din vorbit. Nu vroia să audă ceilalți ce spune. Barul era mare, luminat slab. Nimeni nu știa de unde exact vine muzica: un jazz atât de îndepărtat
am văzut roboți iarna
mergeau noaptea prin sat gros
îmbrăcați și colindau casele
pentru fier vechi sau o picătură
se vaselină.
cântau în cor electro și
satul se uita pierdut la
Izbucnește dintre pietre
Nevoia de-a fi perete.
Tufe mari de cald uscate
Se întind leneș pe spate,
Drumul traversat de zebre
Paralel cu râul fierbe
Iar copiii de la țară
Azi n-au mai ieșit
se apasă butonul cu numărul 5
scurt, atât cât să se deschidă televizorul
înainte să vezi rinocerul
deja îi auzi vocea și pielea groasă
cu bucăți tari de nămol.
înainte să vezi rinocerul
cornul
două trei capre negre
prind muntele
și nu vor să-i mai dea drumul.
de fapt oamenii prind muntele
cu capre
și nu vor să-i mai dea drumul.
dar dacă muntele ar fi mic
și slab
și alb
ce capră
când străzile se lasă umblate de șerpi
în aer oamenii se târăsc și
se îneacă în pete de soare
ajung sa fie una cu șerpii
una cu străzile sau
cu plânsul sirenelor albastre sau roșii
printre
copiii de broască sunt
ca otrava amintirii tale
în nemișcarea frigului
în întuneric în
lacul înghețat
numai cei care nu-și poartă
amintirile
le mai aud orăcăind uscate
nu ca să nu avem sfârșit
apropiați ca firele unui gând firesc
care nu te macină niciodată
ne-am aruncat fără să știm în infinit
muream și noi și ei și toate
ne știau murind
și astea se-ntâmplau
MI