Generația belferi vara
ne-am despărțit toți și departe În Occident! În Occident! La Ruși! La Ruși! La muie! La Facultate! unii mai cred că o să ne-ntâlnim dar nu știu că o sa fie ca atunci când te-ntorci la
MImihai iosifurșu
urșu, ce mare și maro ești! de ce nu pronunți corect? urșu! degeaba ești mare și maro închis
MImihai iosifteoria relativității
merg, merg și din spate strigă subțire-un melc vioi: să simt și eu cum e s-alergi întoarce-te un pas sau doi.
MImihai iosifpoetul și monstrul
blana ta e ca blana de oaie. coarnele tale sunt coarne de iac. coada ta e coada șoricelului. floarea? întreabă monstrul șobolanul. răspunde monstrul
MImihai iosifroboți iarna
am văzut roboți iarna mergeau noaptea prin sat gros îmbrăcați și colindau casele pentru fier vechi sau o picătură se vaselină. cântau în cor electro și satul se uita pierdut la
MImihai iosifsoare-n vară
Izbucnește dintre pietre Nevoia de-a fi perete. Tufe mari de cald uscate Se întind leneș pe spate, Drumul traversat de zebre Paralel cu râul fierbe Iar copiii de la țară Azi n-au mai ieșit
MImihai iosiffilm cu rinoceri
se apasă butonul cu numărul 5 scurt, atât cât să se deschidă televizorul înainte să vezi rinocerul deja îi auzi vocea și pielea groasă cu bucăți tari de nămol. înainte să vezi rinocerul cornul
MImihai iosifcaprele negre
două trei capre negre prind muntele și nu vor să-i mai dea drumul. de fapt oamenii prind muntele cu capre și nu vor să-i mai dea drumul. dar dacă muntele ar fi mic și slab și alb ce capră
MImihai iosifceva cu șerpi
când străzile se lasă umblate de șerpi în aer oamenii se târăsc și se îneacă în pete de soare ajung sa fie una cu șerpii una cu străzile sau cu plânsul sirenelor albastre sau roșii printre
MImihai iosifnu despre broaște
copiii de broască sunt ca otrava amintirii tale în nemișcarea frigului în întuneric în lacul înghețat numai cei care nu-și poartă amintirile le mai aud orăcăind uscate
MImihai iosifInfinit sentimental
nu ca să nu avem sfârșit apropiați ca firele unui gând firesc care nu te macină niciodată ne-am aruncat fără să știm în infinit muream și noi și ei și toate ne știau murind și astea se-ntâmplau
MImihai iosif