Poezie
Infinit sentimental
1 min lectură·
Mediu
nu ca să nu avem sfârșit
apropiați ca firele unui gând firesc
care nu te macină niciodată
ne-am aruncat fără să știm în infinit
muream și noi și ei și toate
ne știau murind
și astea se-ntâmplau demult
poate că nici nu le-am văzut
dar noi împinși spre-același gând
spre noi priveam fiind tot noi
doar ca să n-avem început
023001
0
Mihai, cred ca textul pierde chiar din titlu. e atat de...larg, creaza o atat de fortata deschidere, incat, oricum ai incerca sa o umpli, nu reusesti.
e greu sa scrii despre moarte. e greu sa scrii despre infinit. ultimul, cel putin, a ajuns total demonetizat - un fel de breloc cu luminite, numai bun de atarnat la chei.
infinitul e apofatic, as indrazni sa zic. mai cred ca in poezie abia de il putem sugera. (si asta, doar daca avem noroc.) si ar trebui sa ne multumim cu atat...