Să te ating, să te sărut...
Visam adesea, neștiut
De nimeni, aș fi vrut,
Să fii a mea... nu s-a putut.
Ce dacă scriu versuri poeții?
Ce dacă mă pătrund pereții?
Răpus de valurile
Ce-ar fi iubirea
fără tine?...
Ar fi tristețe
Și păcat...
Un fel
De bătrânețe
A unui condamnat...
Ar fi un cântec
Absurd...
Cântat
Cu pasiune
Unui surd...
Ar fi superb
Un
Văd pomii cum încet se clatin,
Pe-un cer măcinat de tristețe...
Eu șed gândindu-mă la “Adin” –
Întâiul meu sărut din tinerețe...
Pe unde-oi fi, frumoasă “devucica”,
Cu ochii mari și chip de
Acum, când ochii mei au
Plâns, fără să-ți pese,
Singurătățile s-au... strâns,
Să mă apese...
Degeaba mai visez eu...
La pulpele-ți feline,
E vremea să îmi pară rău,
Și-mi pare... după
Durerea ce-am simțit
Adesea-i fără noimă
Nereușita formă
A celei ce o am iubit
Uitase-vor pe maluri
Răspunsuri ne-nțelese
Credea-vor minți alese
În triste idealuri
Voi fi pierdut
Tu îmi presari în suflet căldura neuitării,
Șoptindu-mi vorbe dulci cu glasul trist al mării,
Iară chipul tău fraged se prinde-n a mea minte -
De vreau, nu pot să uit a tale dulci
Cu glasul neuitat al mării de iubire
Mă plimb pe maluri triste cu tainici tremurări,
Mă poartă un gând cu jale spre nopți de despărțire
Îmi amintesc iubirea ta din ziua cea de ieri.
Nu pot să
Ce limpede-i lacul
Sub patima nopții,
Cânta pitpalacul
Vecernia morții,
Mișcau crucile
Prin lunci de morminte
Și-n tremur ulucile
Îmi călcau pe cuvinte,
Iar gânduri uitate
Sub margini de
