Poezii

Să te ating, să te sărut... Visam adesea, neștiut De nimeni, aș fi vrut, Să fii a mea... nu s-a putut. Ce dacă scriu versuri poeții? Ce dacă mă pătrund pereții? Răpus de valurile

Ce-ar fi iubirea fără tine?... Ar fi tristețe Și păcat... Un fel De bătrânețe A unui condamnat... Ar fi un cântec Absurd... Cântat Cu pasiune Unui surd... Ar fi superb Un

Văd pomii cum încet se clatin, Pe-un cer măcinat de tristețe... Eu șed gândindu-mă la “Adin” – Întâiul meu sărut din tinerețe... Pe unde-oi fi, frumoasă “devucica”, Cu ochii mari și chip de

Acum, când ochii mei au Plâns, fără să-ți pese, Singurătățile s-au... strâns, Să mă apese... Degeaba mai visez eu... La pulpele-ți feline, E vremea să îmi pară rău, Și-mi pare... după

Durerea ce-am simțit Adesea-i fără noimă Nereușita formă A celei ce o am iubit Uitase-vor pe maluri Răspunsuri ne-nțelese Credea-vor minți alese În triste idealuri Voi fi pierdut

Tu îmi presari în suflet căldura neuitării, Șoptindu-mi vorbe dulci cu glasul trist al mării, Iară chipul tău fraged se prinde-n a mea minte - De vreau, nu pot să uit a tale dulci

Cu glasul neuitat al mării de iubire Mă plimb pe maluri triste cu tainici tremurări, Mă poartă un gând cu jale spre nopți de despărțire Îmi amintesc iubirea ta din ziua cea de ieri. Nu pot să

Ce limpede-i lacul Sub patima nopții, Cânta pitpalacul Vecernia morții, Mișcau crucile Prin lunci de morminte Și-n tremur ulucile Îmi călcau pe cuvinte, Iar gânduri uitate Sub margini de