Poezie

NU POT SÃ UIT

COPILARII

1 min lectură·27 octombrie 2002

Mediu

Cu glasul neuitat al mării de iubire

Mă plimb pe maluri triste cu tainici tremurări,

Mă poartă un gând cu jale spre nopți de despărțire

Îmi amintesc iubirea ta din ziua cea de ieri.

Nu pot să uit atingerea-ți de odinioară,

Atingere ce caldă s-a năpustit în mintea-mi.

Nu pot să uit nici vântul ce rătăcea pe-afară

Și adia ușor pe când eu sărutam a tale lacrimi.

Nu pot să uit nicicum că te-am iubit atunci

Și că doresc să-ți fiu aproape tot mereu,

Că te iubesc și acum pe tine, să nu plângi,

Eu neîncetat te port în trist - sufletul meu.

Și de mă cheamă des un glas nestins de mare,

E pentru că aș vrea să-ți fiu atât de-aproape,

Așa cum într-o sfântă, pe veci împreunare

Se sting: stele în cer și umbra lunii peste ape.

(pt. Cristiana)

002.629

Mihai Ionescu. “NU POT SÃ UIT.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-ionescu-0003111/poezie/28861/nu-pot-sa-uit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.