Pasărea Phoenix (10)

Primele patru sunt superbe tablouri ale unor anotimpuri.
E bine ca macar odata capul lui Newton a fost lovit de un mar.( Na, parca am inceput sa ma exprim ca in \"O zeama de cuvinte\")

mi-a placut imaginea vrabiilor in troaca din minipoemul //izvorul//.

In livada este in opinia mea cel mai reusit dinte ele. Cuprinde o doza de umor care il face perfect. I-as da o steluta daca as avea voie.

Primul îmi place, poate pentru că se apropie de haiku. Aș îndrăzni să spun că este.
În grabă, inspirat de dumneavoastră, câteva versuri:

SEMILUNA

noapte pustie –
deasupra lăcașului
azi Semiluna.

ÎN LIVADÃ

merele coapte
cad în capul lui Newton –
gravitație !

STELELE

Înserare
Peste boltă Dumnezeu
Aprinde stele.


Doru Emanuel

Nicolae, uite așa se nasc gândurile haotice, cum ai spus mai sus:
”E bine ca macar odată capul lui Newton a fost lovit de un măr”.
Notează-(le).

Tatiana, te servesc cu un ulcior de... apă de izvor,
iar pe tine, Ioana, cu o fructieră de struguri, după gustul vostru.

Doruleț, au ieșit f. bune tristihurile, dacă ai de la cine te inspira. :)

Succese!

ÎN LIVADÃ

Merele coapte cad.
Capul lui Newton –
Nicăieri.
de Mihai Cucereavii [Amic ]
Ce păcat. Poate dacă mai era pe acolo îi mai venea o idee. M-a făcut să zâmbesc atât remarca d-voastră cât și a domnului Tomescu.
De fapt toate mi-au plăcut.
Cele bune.

Mulțumesc pentru vizită. Iți citesc cu plăcere textele.
Să te bată norocul și... merele coapte.
Numai bine.