Poezie
Când amintirile...
1 min lectură·
Mediu
Când amintirile-n trecut
Incearca să mă cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atât de des
Induiosarii mele.
Si peste arbori rasfirati
Rasare blinda luna,
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Când pe carari se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atita dor
In noapte să se stinga,
Când valurile de izvor
N-au incetat să plinga,
Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-si,
Când ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?
013825
0
Tot nu mi-ar fi folos
Caci versul lui va tremura
Pe buze,tot dulce si frumos...