Poezie
Lacul
1 min lectură·
Mediu
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii să rasara
Si să-mi cada lin pe piept;
Să sarim în luntrea mica,
Inginati de glas de ape,
Si să scap din mâna cirma
Si lopetile să-mi scape;
Să plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blindei lune -
Vintu-n trestii lin fosneasca,
Undoioasa apa sune!
Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Linga lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
--------------------------------------------------------------------------------
003566
0