Poezie
pentru că
2 min lectură·
Mediu
palmele mele, rupte din piatră
te-au acoperit pe tine toată,
şi iată,
îţi ţin de urât când umbrele latră
în miezul de noapte
cu luna-n fereastră
palmele mele şi inima-mi toată,
ţi-au acoperit şi frici şi angoasă
ce pot să fac pentru tine?
frumoasă,
te lasă cuprinsă ca mine
de patima asta, foc şi pucioasă
topiţi vom fi unul, după altul-
suntem păsări de noapte
grăbite,
din aripi să atingem înaltul
palmele mele,
poteci îţi arată să vii de îndată
să cazi peste mine ca-n marea cea mare
să mă scalzi în iubire, simt doar uşurare.
iar palmele tale firave şi moi, transparente,
ascund o poveste rea ce trăieşte
sculptată pe grinzi de os,
cu gheare de cleşte
acoperă-mă şi tu cu ceva
cu ochii, cu marea, cu pielea ta.
când palmele mele-ţi şoptesc, că ar vrea
să dormi lângă ele de noaptea e grea,
de lumea frământă atâta durere
aş vrea să-mi fii adăpost, mângâiere
te iubesc.
nu-i nici joc nici părere.
şi noaptea se învârte
prin patul de fier şi nuiele,
pentru că tu faci parte din ele
din lacrimi ce fierb, pe pernele grele
pe trupul tău gol se târăsc cerşetoare,
şi palmele mele, şi marea cea mare
005
0