Poezie
retro
1 min lectură·
Mediu
viața noastră decupată din anii optzeci
cine-o mai știe
frumoasele vedete ale căror trecători sigur am fost
purtai rochii negre care-ți dezveleau gleznele
atât cât să se știe doliul imaginar
o suferință pe care n-o puteam înțelege
și asta se confunda tot mai mult cu respect
era o vară târzie
phil collins îți umezea ochii
îi ștergeai pe furiș
cum să-ți spun acum ce înseamnă
au trecut ani
copilele acelea din parc ne-au privit
ne-au legănat mersul în ochii lor
de cântar al lucrurilor mărunte și efemere
au spus că suntem frumoși
te-am tras mai aproape
să nu se dezlipească fericirea de noi
ai privit în cealaltă parte
să înțeleg că numai tu ești
024211
0
ce nu mi se pare insa la acelasi nivel e finalul, socot eu mult prea moale. in plus prezenta icebergului in peisaj mi se para tare disonanta.