Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.
Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le
Imi plange toamna in poala
cu lacrimi de ploaie curate,
Si-mi plange toamna
cu frunze murdare de bruma,
pe spate.
Imi plange toamna in tarne
cu fructele coapte,
Si se aude glasul
frunzelor
Se-arunca peste tarm, marea in valuri,
Si stropi de spuma iti saruta fruntea,
Se sparg sub pasii nostri scoicile din maluri,
Si sfaramata intre noi si lume este puntea.
Pe umaru-ti de lapte tii
Jura-mi zana frumoasa,
Frumoasa si alba,
Ca stelele, ca zapada;
Jura-mi din ochii tai,
Ca blana caprioarei;
Jura-mi cu buzele tale,
Rosii ca focul din inima mea;
Jura-mi cu sufletul tau,
Ca
Dor de casa si de tine,
ma roade,
draga mea;
si-mi curge prin vene !
Iti culeg chipul dulce,
draga mea,
din oglinda oricarui lac
si-ti zaresc trupul suav,
alaturi de orice copac !
Ma ard
Toamne rubinii se scutura de frig,
Odata cu ploile, pe spinari de umbrele.
Trecatori cenusii stau covrig,
Sub paltoanele ude si grele.
Dimineti de crepuscul poleite cu bruma,
Petice de nori
Suferintele si bucuriile mele,
s-au transformat in lacrimi
si s-au topit pe umerii tai,
catifelati si netezi,
ca niste stanci tocite,
de apele marii celei sarate,
ca lacrimile
Pusca soldatului Schmidt,
Scutul ienicerului Abdel,
Sandaua centurionului Demetrius,
Vibreaza toate precum un mit,
Ei s-au amestecat in el,
Precum un fulger in mana lui Zeus.
Cascheta din
In colt de camera, tacut,
Statea cuvantul ce-mi umbla prin minte,
In colt de camera, pe-un colt de foaie asternut,
Statea cuvantul meu si ma privea cuminte.
Un intuneric mov pe amandoi ne
Ochiul ca de cameleon ti se misca-n orbita,
Intunericul tacut il oboseste treptat,
Te izbeste in fata o creanga palita,
Pasul fin iti paseste aiurea si neregulat.
Cucuveaua iti canta-n ureche
Din strop de bruma de la soare-apune,
Veni nascuta-n lapte iarna cea craiasa,
Si-nvalui salcamii-n soare de taciune,
Precum o nuna mare pre-o mireasa.
La lacul ce prin tulburi unduiri de
Cu gandurile agatate
in craca dezgolita
a unui plop albicios,
Am pasit cu grija in iarna,
calcand pe petice de zapada
vremelnice.
Anul asta mi te-a adus pe tine
iar cel nou imi va aduce
o
Am patruns intr-un anticariat.
Inauntru, batranul anticar, ponosit si miop,
Isi fuma tutunul pipei din abác,
Adus din departari de ape,
De-un lup de mare ragusit si schiop.
Eu m-am facut c-as
Arcade gotice, coloane elene,
cu creneluri dorice
si sacrada-familiene,
imparteau inaltimi de alabastru,
heraldice umbre cu intuiri ionice;
Si ca intr-un amestec,
semiotic, motrice, intens
\"Quid est veritas ?\"
Il intreba odat\' hain,
Un jude de la Pontul Euxin,
Pe-un Fiu de Dumnezeu.
Si nu primi raspuns defel,
Batranul guvernàtor,
Nu meritau raspuns, nici el,
Si nici
...si-atunci am murit.
Sa ma odihnesc si eu putin...
Sa ma asez pe patul tare,
Era tot ce mi-am mai dorit.
La vatra mea fumeganda,
Cand m-am intors,
(...ce ironie) cu coasa,
Lucram cu ziua
Uneori ma simt raza de luna,
Prometeu ars pe mana,
Borcan cu supa primordiala,
De la Dumnezeu din camara,
Si as vrea parca mai des,
Sa culeg capsuni de la ses,
Sa cobor mieii
De cu seara, un ciuline,
Artagos, laudaros,
S-a desprins de pe tulpine
Si-a fugit pe drum, in jos.
Face tumbe, se opreste,
Mai priveste-un timp, si-apoi,
Sare de pe drum in goana...
Drept cu
Primul fulg cazu,
Precum soldatul erou,
Dar veni altul.
Un fulg mai mare,
Precum un general snob,
Se topi mai greu.
Apoi sulitasi,
Ma intepara-n obraz
Cu ace de nea.
Apoi se
Eram copil, si miroseam pamantul,
Apoi, am vazut un melc,
Mergea pe sub iarba,
Abia plouase.
L-am urmarit cu privirea,
Mult timp,
Pana ce m-a ridicat de acolo
Mama.
Eram ud dar nu-mi
Pentru prima si prima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier
intre radacini, era tare ger.
Tin minte ca se facuse seara.
Noi eram inca mici si boldei,
Abia ajungeam la genunchii
M-am autodenumit epigon antum,
Un fel de vierme de carne de tun,
Spic de grau intr-un lan
In buna masura trubadur si golan.
Nedemn de a fi citit de copii,
Inca profan contemporanilor
Sa scriem dara !......
.....ce frumos suna, parca ar fi un indemn pasoptist, plin de darzenie si voluntarism...
Sa purcedem dara si sa cream penitei calea-i albastra pe coala insetata de
Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare ,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.
Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca
MA