undeva, cândva

despre lucruri deja întâmplate

1 min lectură·22 octombrie 2009

Mediu

Eram gata s-o întreb câteva lucruri,

cui aparținea puloverul ce-l purta?

dacă era lăutar, sigur cânta la acordeon.

Eram sigur că era un tip blonduț

pentru că puloverul era maron

și ea găsea întotdeauna tipi cu gust.

Înghițea în sec și-și adusese cu ea oftatul

acela elegant în care se înghesuiau

toate umbrelele lui Monet cu soare cu tot.

Nu contenea să mă facă prost,

chiar găsea amuzantă prostia mea,

inutilă la fel ca pipa lui Magritte.

Eu știam totul, cum o gară

își cunoaște chiriașii mirositori.

Da, era blonduț, cânta la acordeon,

al lui era puloverul cel maron,

așa că n-am mai întrebat.

Dar pe tine te-ntreb acum, că trebuie

\"spune-mi domnișoară șoricel,

n-ai vrea să te măriți cu mine? \"

022.880

mihai amaradia. “undeva, cândva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-amaradia/poezie/13911574/undeva-candva

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

poemul meu nu aare 207 caractere

e o stare ok, cu gară cu acordeon cu pulovăr, am gustat. Cu stimă!