O cheama Mihaela

Consider ca esti unul dintre acei poeti care au o asa forta de patrundere in sufletul unei femei-
femeie ce se vrea dorita si puternica , acceptata ca un val peste sufletul tau de poet sensibil.
\"Și nu-ți spun nimic nou,
doar că sărutul a fost apăsat,
naiv ca o rugăciune de copil,
ca o pânză de Chagal,
ca o ... trebuia să vezi,
noi ca un măr inflorit.
Adevărul prins în părul nostru
era răspuns,
.........................
poezie delicată, ma patrunde !

spunea eugenia ca stii sa patrunzi in sufletul unei femei...sa-ti fie de bine!...parca aud toti barbatii pe care i-am cunoscut intr-un mod sau altul.grozava,cred ca asta vroiam sa-ti spun de la bun inceput...

cu mult drag(chiar in cantitati industriale,daca-mi permiti:)

intr-adevar, o poezie delicata...prea delicata pt mine...nu ma convinge ultimul vers, ar putea s-o cheme orisicum (dar poate k tocmai de-asta ai asezat la final acest vers)...imi place, totusi, asemanarea sarutului cu o rugaciune de copil...si ma prinde fluiditatea poeziei...o poezie demasculinizata...
numai bine

multal erika.
delicat e ceva ce se pune in mancare,poezia e doar rodul unui moment ca de altfel toate cele, depind de inspitratie ca pictorii spre ex.nu scriu ca asta e meseria mea si nici nu-mi impun de aceea eu cred ca firescul textului poetic care cum ati vazut toti e fluid, sensibil...

ar putea fi cum zici tu daca acum as avea o ea langa mine dar asa am ramas cu ideea de ea si o inima da cenusa si de praf, patetic nu?
iti poti permite orice, multam inca o data.

diana delicat e intradevar un termen bun dar nu intzeleg de ce e demasculinizata putea s-o cheme oricum dar asta e o gaselnita a mea, e partea feminina a lui mihai.
apropos chiar o cheama mihaela.
mersi diana papa ne mai citim.

pai tocmai pentru ca e delicata. \"e partea feminina a lui mihai\". vezi?! oricum, era doar o observatie.....si mi e pare interesant ca un barbat sa scrie asa....numai sa ai o parte feminina plina de forta:)
numai bine

din ce spui tu ma faci sa cred ca scriu ca o femei.
atat de neadevarat.
scriu pentru femei
si asta e o diferenta.

nu zic asa ceva:) doar ca ai o sensibilitate si un mod de o exprima f apropiata de cea unei femei. nu e o afirmatie stabila...din moment ce nu te-am urmarit pana acum...e vorba doar de aceasta poezie....

E prima poezie pe care o citesc după două săptămâni petrecute la țară, în mijlocul naturii, după cum se spune. Iar eu aș zice că natura e acolo unde sunt eu…pentru că aici, în haosul citadin, am descoperit nu un tărâm al făgăduinței, nu o estetică a acțiunilor, ci aceeași puritate de care m-am bucurat “în natură”.
Poezia ta, dacă îmi permiți să îți vorbesc așa ( nu știu ce vârstă ai și nici nu are importanță), e pură și fragilă. Atinge o esență, îndepărtează rădăcinile malefice ale cotidianului, transformându-l în punctul său de pornire. Aici e puritatea. Mai e și fragil pentru că poartă un nume. Iar orice nume are în spate o poveste.
Ei bine, gata cu lauda. Ai fost totuși nerăbdător în moment. Ești sigur că o cheamă așa?

Sigur, sigur?

nerabdator pentru ca spontan am scris aceste versuri dintr-o neasteptata clipa de exaltare. da,o cheama mihaela, sau cea cu fata rotunda ca o portocala de care sunt legat si totusi ea departe tine in mana mana cuiva.
ma bucura mult comentariul tau,pentru ca e intradevar insufletit la fel ca si poemul.
papa! ne mai citim.

Imagini banale (\"Nebunule, ai să răcești!\", sărutul inocent), gesturi cotidiene, dar care sunt expresia unei stări de grație (îngerii, fluturii...)și lasă un gol de completat (din dorul de mai mult?), un rol pentru Ea de jucat... Muzica înălțătoare a lui Mozart, opusă pasiunii flamenco-ului ... O iubire mistuitoare ce se consumă în cotidian... Pe lângă câte iubiri trecem zilnic?...

draga cristina,nu prea intelesasi nimik in ce priveste golul de completat.in plus nu-mi spui dak ti-a placut sau nu.da e probabila sa fie banala tocmai ca nu-ti spun nimic nou,dar treaba e cu totul alta.

Dragă Mihai,îmi pare rău că nu ai înțeles... Ce am vrut să spun este că uneori o iubire mare se exprimă și în gesturi banale, așa cum sunt cele prezentate de tine așa de frumos. Nu-mi pare o poezie banală, așa cum crezi.Mi-a plăcut... Eu nu prea las comentarii la opere care nu-mi plac.Poate nu m-am exprimat cum trebuie. Cât privește \"golul\", asta mi-a inspirat mie,faptul că întotdeauna rămâne un gol de completat (poate de către celălalt), nu știi de ce, nu știi cum să-l completezi,dar îl simți cumva,undeva, e dorul de mai mult, e aspirația către totalitate... Opera literară este deschisă interpretărilor, Mihai, ar fi prea săracă poezia dacă nu ar rămâne deschisă, dacă nu ar avea sensuri dincolo de cele pe care a intenționat autorul să le dea. De exemplu, eu văd în Cătălina din \"Luceafărul\" o ființă superioară, lucidă, care pătrunde mai bine sensul lucrurilor,nu o femeie oarecare, infatuată și telurică, așa cum o văd mai toți exegeții... Îmi dai voie?:)

oricand! ai dezlegare de la mine.cat priveste golul de completat se referea la cititor caruia poezia i se despace pe de-a-ntregul in fata simtirilor.
esti intradevar tipic feminina.

poezia ta imi aduce aminte de inceputul de la love story. este plina de simplitate, foarte naturala. ai niste imagini foarte puternice, si ceea ce e foarte placut e ca sunt asa fara a fii incarcate.

mersi lia! asta vreau sa fac. naturalisme poetice,fara sfortari stilistice, dincolo de care expresia greoaie sa fie nefireasca.vreau sa se castige prin firescul situatiei poetice, sau pe care o fac eu sa fie poetica.
e lesne de inteles ca nu suport poezia incarcata. si cei care fac astfel de poezie nu mananca aceleasi fructe cu mine, doar atat.
papa, ne mai citim!

acest poem a avut odata peste 5 sute de afisari.