Poezie
Artistul din tine
1 min lectură·
Mediu
Îmi scârțâie creionul tău febril pe foaie
Dacă închid ochii...și-o fac
Aproape pot să-ți ating mâna în tremor ușor
În timp ce-n tușe de pastel
Îmi demonstrai vioi ca un copil,
Descoperind o jucarie nouă,
Invenția de dop de plută și polistiren
Martoră-mi stă foaia măzgălită
De noi doi cu umbre pastelate
Mulțumirea pe chipul tău
Aș putea să te ating...
Aveai expresia unui inventator meșteșugit
Þi-am prins sufletul în acea zi...
Alteori, te învârteai în juru-mi
Ca un copil timid fără de stare
În zilele în care descopeream
Întorcându-mă acasă
Vraful cu lucrările tale
Schimbam păreri de-artiști cunoscători
Și ne-nțelegeam fără cuvinte, da,
Zburau orele-n discuții și învățăminte
Azi, când trec din nou al casei prag
Te caut în foile neclintite-n loc
Se pune praful peste timp și peste noi uitarea
Îmi lipsești, artist tăcut-umil,
Ca tată, ades, la capătul de fir
A rămas cuvântul \"tata\" în telefon neapelat
Stai prost cu tehnologia în cer, tată,
E timpul pentru o invenție de-a ta, nu crezi?
Căci fără tine, cine-mi va fi critic de artă?
012.426
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Artistul din tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/1824212/artistul-din-tineComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NA
NAnicoleta amarandei✓
\"Stai prost cu tehnologia in cer,tata?\" e teribil felul in care iti impletesti durerea cu revolta, starnind un zambet atat de amar ca nu mai putem comunica cu cei dragi dupa ce trec dincolo de Poarta fara Semnal.
0