Mihaela Raileanu

M-ai învățat să te iubesc în fiecare zi. În fiecare clipă vii mai aproape de mine și de inima mea. Ai avut răbdarea să cucerești aproape fiecare declarație și fiecare gest tandru. Ai avut puterea să

S-a întîmplat într-o zi de luni, o zi în care parcă nici iarba nu crește...cu atît mai puțin cu cît afară sînt minus 24 grade C. Se vede treaba că eram cu gîndurile haihui, altfel nu-mi explic cum de

Anunțate cu mare tam-tam de cîteva zile, manifestările legate de ziua de 24 ianuarie au avut deja loc. La ora la care scriu aceste rînduri probabil s-au consumat și mesele festive, iar gerul

Eu nu pricep de ce, atunci cînd ne îndrăgostim de cineva e ca și cum am lua foc. Ne comportăm complet aiurea și irațional. Rîdem tot timpul, sîntem fericiți non-stop (poate să ne cadă și un ghiveci

Anul trecut am început ceva ce aș vrea să devină o obișnuință...am scris cîteva gînduri special pentru prietenii mei. Era un mod simplu și direct de a le spune că îmi sînt dragi, și că sînt bucuroasă

Trandafirul alb primit astăzi de la un coleg mi-a readus brusc în memorie un alt trandafir, tot alb, dar mult mai plin de emoții. Diferența dintre cele două flori este substanțială. Bobocul de acum,

Nu te găsesc. La început am crezut că te ascunzi. Acum am senzația că nici nu exiști. Poate de aceea am început, de un timp, să te caut cu febrilitate. E ca și cum aș simți că ești pe undeva, pe

Ne-au răpit două luni de viață. Au fost zile în care am stat realmente cu sufletul la gură. Nopți în care am adormit întrebîndu-mă dacă a doua zi cînd mă voi trezi ei vor mai fi în viață. Au fost

Parada Gay Fest 2005 din București s-a lăsat nu numai cu o pată de culoare în jurnalele de știri, dar și cu scandal. Singura scuză ar fi faptul că pentru prima dată se organizează o astfel de

Întotdeauna Eurovision-ul a dat românilor dureri de cap și bătăi de inimă. Dureri de cap pentru că reprezentanții noștri nu au reușit niciodată să convingă Europa, fie că a fost vorba de trupe

Tăvălugul istoriei este necruțător. Oricît de sus te-ai cățăra pe cataligele puterii, tot vine un moment în care ești dat jos de cei care vin după tine. Asta dacă nu cumva ai înțelepciunea să redevii

Se spune că înțelepciunea vine odată cu vîrsta. Dar înțelepciunea vine și din răbdarea de a asculta pe alții, din puterea de a-ți modifica părerile atunci cînd argumentele celorlalți sînt mai

La începutul anilor 90, într-un timp relativ scurt, partida politico-militară dintre SUA și URSS, cunoscută în literatura de specialitate sub sintagma „Războiul Rece”, se încheia. Cîștigătorul fără

„În Irak oamenii sînt o marfă”. Nu contează că ești român, polonez sau italian, contează că pentru cineva ești dușman. Aparții taberei adverse. Mircea Dinescu avea dreptate cînd reducea oamenii la o

Ieri, în secretariat a intrat un tip. Fiind în biroul alăturat nu l-am văzut, dar în schimb i-am recunoscut vocea. Am stat cîteva secunde cu urechile ciulite, să fiu sigură că nu greșesc, și apoi

Întuneric înăuntru, întuneric în noapte. Doi ochi deschiși larg țintind același întuneric, care parcă poate lua diverse forme, în funcție de coșmarul pe care tu îl traversezi. În urechi bătăile

Ești supărată. Þi-ai pierdut un prieten drag, și suferi. Ai vrea să dai timpul înapoi, ai vrea să nu se fi întîmplat nimic, dar în același timp ești conștient că ai fi mințit, și atunci acel timp ar

Mai zilele trecute, o colegă de la departamentul de relații internaționale mă invita să particip la un seminar despre rolul femeii în politică. Era un seminar la care era așteptată și o delegație

Început de poveste... Era liniștea unei primăveri. O liniște întreruptă doar de gînduri, vrăbii gureșe, petale de cireș risipite în aer și oameni care se cred importanți. La început nu era om.

Acum cînd îți scriu tu ești departe. Este seară și o liniște aproape perfectă, doar mașini în fugă pe șosea, și concertul obosit al greierașilor... A trebuit să închid ochii pentru a te aduce

S-a întîmplat la sfîrșitul săptămînii trecute, într-o seară. Treceam neatentă prin fața televizorului, cu gîndurile risipite cine știe pe unde, și fără să vreau am auzit promoul la cartea lui Robert

Obsesie de seară...[b]The Corrs-Angel [/b]și cartea lui Robert Turcescu. Și undeva pe creier vocea lui la final mulțumind pentru ideea interviului...deja nu mai conta. Sînt ca după o cursă cu

Nici bine n-am terminat de lipit plicul, că un cîntec de pasăre mi-a atras atenția. Era atît de insistent încît m-am dus la fereastră. În primul moment nu am descoperit nimic. Am chemat-o pe mama.

Am făcut cunoștință cu un guguștiuc peltic și cam...somnoros. Era peltic fiindcă avea un stil foarte personal de a spune \"gu-gu-știuc\". Și era somnoros, fiindcă uneori nu apuca să spună decît