Poezie
Marea corabie
1 min lectură·
Mediu
Oceanul ploapelor
Te strigă,
Din timpuri noi
Privirilor de sticlă
Se dezbracă
Iarna,
Și vântul printre gene
Adoarme plâns.
Cu el dorm
Ploile iubirii
Ce-abia au străbătut
Furtuna ninsă
Între seri
Fără luceferi
Și cuget trist,
Tăcut,
Corabie pustie
Legată-ntre
Vânturi,
Zdrobită-ntre
Colțuri
Zidită-ntre
Scânduri vechi,
Din umbra ta,
Marea
S-adapă;
Cenușie privirea
Se pleacă;
Am rătăcit
Cu tine, zidire,
m-am înfruptat
din vâsla ta,
iubire.
012.774
0
IN