Poezie
perpendicular lumina cade în icoane
1 min lectură·
Mediu
perpendicular lumina cade printre oameni
ca un paianjen dacă porți în inimă
printre artere pradă iubirea
orizontal lumina cade printre oameni
ca un loc dezvelit de memorii
în șoaptă îmi scutur ultimele vorbe cât o mănăstire
rotund lumina cade printre oameni
ca un pântec înconjurat de priviri
se desface în milioane de brațe
dacă tai cuiele înfipte în stele
nămol lumina cade peste chipul
care-și stoarce din piept ultima credință
ultimul poem coborât pe frunte
perpendicular lumina cade
în orizontul rotund cu nămol
dacă acest poem se depozitează în carnea ta
ca un păianjen ce-și scutură vorbele
în catedrala cu milioane de brațe
făcute icoane
012.663
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Postolache (Gorban). “perpendicular lumina cade în icoane.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-postolache-gorban/poezie/13896220/perpendicular-lumina-cade-in-icoaneComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
în orizontul rotund cu nămol
dacă acest poem se depozitează în carnea ta
ca un păianjen ce-și scutură vorbele
în catedrala cu milioane de brațe
făcute icoane\"
Frumos amalgam, imi place
(desi parca m-as mai uita un pic peste versul 3. \"Daca\" ala nu mi se pare mie prea la locul lui... dar ma rog; e doar o umila parere)