când acasă nu mai e acasă

acasă, în fapt, o persoană; două brațe considerate acasă; un umăr pe care puteam să înțeleg liniștea și odihna; o inimă care credeam că bate în ritmul respirației mele; o voce care avea muzica sufletului meu, care știa să oprească și să pornească toate furtunile din mine am crezut în cerul de culoarea ochilor tăi nuferii din toate apele în care mă scăldai .......................................... și nimeni nu era mai bogat decât mine