părintele meu

tatăl meu nu era niciodată nerăbdător mereu spunea să ajungem acolo era prezent pentru ce-mi era neclar și întotdeauna avea un zâmbet de prea plin sau de neputință Mihăiță toate au un rost până și nerostul pe care-l descoperi se-mparte la toți rostiții și nerostiții nu rămâne nimic în plus sau minus doar eu azi mă-ncumet să întreb oare a fost cu adevărat sau doar îmi închipui perfecțiunea iubirii lui