Mediu
când mâncam chisăliță
hohotele de râs erau acasă
pomii țineau umbră
noi post
și cât de
frumoasă mama
creștea
prunci
acum
riduri
au semnificații pomenite
cireșe legate
moșii de vară îi spală chipul
vasele poartă fiecare un nume
frământă
tristețea
o boală
molipsitoare
zilele se repetă
ca tusea
aceeași întrebare
de ce?
nu știu să răspund
001.304
0