Drumul spre casa

nici cuvintele nu mai sunt ce au fost "duamnă" se scrie mai nou de sar tastele pe facebook am ajuns să văd nunta copilului meu îi dau like și multe inimioare desenate ecologic normalul fereastra pe care o folosesc ține loc și de ușă dezordinea impune o stare de nou într-un ambalaj ponosit acasă e locul de unde nu pleci cu adevărat niciodată nu îmbătrânesc întoarcerile amintirile stau de veghe îndoit din mijloc spre copilul care am fost trupul și cocârjat apără stâlpii se dezgolesc până la os dor tălpile și desculțe fac drumul spre casă