Timp

copacii au crescut odată cu dragostea mea de libertate și nu de puține ori furia sau tristețea mea i-a înfuriat, provocând furtuna odihna mea le-a dat rădăcini tinere inima mea îndrăgostită - flori în fiecare primăvară zilele intră într-un sac încăpător fără ca timpul să-și cunoască prețul său rădăcinile mele au murit demult și hrănesc alți copaci pe care o altă fată îi va iubi crescând ploaie va chema asupra lor îi va răni și vindeca verdele ei și al vârstelor cu ochii ei umezi și calzi pe care îi vei recunoaște după culoarea ploilor așa cum și eu, alta fiind, recunosc după furtună un copac bun