La marginea adevărului

la marginea adevărului ne-adevărul se întinde ca un jeleu de zmeură ora refuză să se închidă rotund în sfârșit acum e timp destul trupul meu ar putea învăța să mintă prea multe întâmplări cuvintele nu mai puteau fi iubite și nici urâte nu se cădea să fie jivine asupră-ne se pregăteau să sară era tăcere rea și era zarvă ferestrele se închideau pe rând și ceasurile tot mai greu de purtat de-a lungul zilei și la-ncheietură femeie sunt acum întreg sângele meu – tămâie parfumată – îmi cere ordinea primordială să vreau și să doresc de vise să mă aperi și vise să îmbrac să-nvăț din vremea asta a muri deodată