Poezie
logodnicii secundei
tăcere experimentală
1 min lectură·
Mediu
I
cu puterea reveriei semnate de murmurul trezirii
melodia ideilor îmi învăluie memoria
apă încrustată în secol
anotimp de neființă
grijă ponosită
revenind vrajei
mereu învinse
de-a fi
ziua de mâine
ademenitoare
dezamăgitoare
ajunsă
depășită
învinsă
de trecutul viitorului ei
II
tăceam după tine
roasă de amintiri
cu două fețe
cu două lacrimi
una de bucurie
una de tristețe
și amărăciune
se făcea că plecam
prin mine
la colindat
îmi deschideau ușile
tandre și dulci
colții fini înveliți
în poleială adâncă și grasă
III
logodnicii secundei
tăceam după tine
cu puterea reveriei semnate de murmurul trezirii roase de amintiri
melodia ideilor îmi învăluia memoria cu două fețe
apă încrustată în secol cu două lacrimi
anotimp de neființă unul de bucurie
grijă ponosită una de tristețe
revenind vrajei și amărăciunii
mereu învinsă
se făcea că plecam
a fi prin mine
ziua de mâine la colindat
ademenitoare îmi deschidea ușile
dezamăgitoare tandră și dulce
ajunsă
colții fini înveliți
depășiți de poleială
adâncă
învinsă iar
de trecutul
viitorului meu
001756
0