Poezie
poem în fuga pâinii
simfonică. pauza de masă
1 min lectură·
Mediu
Nu pot să închid cu palma
Urma cuvintelor pe hârtie
Toată lumea scrie
Eu mă duc
Să mai citesc puțin
Toata lumea vorbește
Eu mă duc să ascult acum
Dincolo
Pune pe-o tăcere întinsă
Vorbele tale
Aburinde
Or să mă cheme
Și-oi veni mai târziu
La masă
Să-mi lași la cuptor
Rețeta ta de gânduri
Să-mi oprești și mie
Un pic din inspirația aceea
N-o mânca toată
Acum privindu-vă chiar mi-este foame
Mănânc
Drumeție
Þi-ai luat ceva de mâncare?
Da, mami,
Timpul
Îmi sar cuvintele în ciorbiță
O să-mi spăl dinții de aroma
Aceasta facută special
pentru mine
(gândul asta o să mi-l pun la gât,
Ca pe un șervețel)
Dar clipa ei o să-mi rămână
Printre tăceri
Mă gândesc la pufuleții tăi cununați
Cu dinții
Aș mânca un desert
Dar nu!
Că iar vin ăia cu reclamele lor
Să strige pe la porți
Să îngrașe rândurile
Ce ziceai de inspirația aceea?
Mai e proaspătă?
Ah, păcat!
Beau un ceai de clipe
și flori de iasomie
Bubico, nu păpa tot zăhărelu\'
Mi-a mai rămas puțin sirop de păpădie
001591
0