Poezie
naufragiul
...
1 min lectură·
Mediu
rostigolită în adîncul nopții
aud ecoul cum mă strigă
prin aerul cu aromă de cafea
caut bucuria dincolo de cuvinte
sau chiar în carnea lor trudită
oricât aș încerca a scrie
simt ritm de târnăcop agonizând
în hățișul memoriei
timpul deșiră umbre
sub mușchiul atrofiat de tăceri
pierdută în fotoliul deformat de gânduri
în care abia mai scârțâie un colț de viață
pentrec un timp de singurătate
în lacuna mea albastră
022.758
0

rostigolită
în adîncul nopții
aud ecoul cum mă strigă
dincolo de cuvinte
în carnea lor trudită
simt ritm
de târnăcop agonizând
în hățișul memoriei
timpul deșiră umbre
sub mușchiul atrofiat de tăceri
pierdută în fotoliul deformat de gânduri
în care mai scârțâie un colț de viață
petrec un timp în lacuna mea albastră.