Am făcut un contur al persoanei iubite.
L-am decupat din gânduri și l-am lipit peste tine.
Îți ieșeau din tipar tăceri și cuvinte,
Puterea ta de a ridica speranța la rang de realitate,
Niște
„Mâine” țopăie, fâcând mereu câte un pas pocit...
La fiecare săritură își leapădă pielea deschiind fermoarul
Și naște un ieri.
Un zmeu într-un copac,
O rudă de gradul I a Diavolului,
Un ac
“Suflet recent renovat, spațios, semidecomandat.”
Ai intrat trântind ușa,
Ai ieșit prin ferestre, aerisiri, balcoane și scurgeri.
Urăsc modul în care taci,
Urăsc gândurile mele care aleargă
Azi toate iubirile sunt absolvente de studii superioare...
Trec pe stradă șchiopătând cu dicționarele legate de picioare.
Gândurile le aleargă pe scări cu tigaia-n mână
și când ajung la 10 se
Obosiți de-atâta odihnă,
morții, noaptea bat la poarta vieții,
cu scheletele udate doar de roua dimineții,
sorbind doar la apus sângele soarelui rănit.
Se lovesc cuvintele
de pereții de ceară
Tăcerile se răstoarnă
din carul de nebunii
și se rostogolesc la vale furtunoase,
rupând malurile visului
și izbucnind în lacrimi
la fiecare tăietură a gleznei muzei tale.
Cu secera în mână
Unele gânduri se întâlnesc la intersecția sufletelor,
uită să își dea prioritate
și cad rănite la volanul neuronilor.
Altele merg cu niște cârpe albe în băț
să vadă banalitatea că-s
Îți văd ochii goi
și-un zâmbet înghețat pe buze…
Nu-ți acoperi trupul cu minciuni,
E prea devreme pentru costumul tău cotidian...
Te trădau pereții atinși de alte voci,
cărțile
Suntem doua insule de ceara in oceanul de iad
Cu pacatele arzand in frigiderul sperantei,
Cu ingeri congelati vanduti la cantar,
Fara aripi si fara cruci.
Suntem doua frunze de gand,
Care
