Poezii

Am făcut un contur al persoanei iubite. L-am decupat din gânduri și l-am lipit peste tine. Îți ieșeau din tipar tăceri și cuvinte, Puterea ta de a ridica speranța la rang de realitate, Niște

“Suflet recent renovat, spațios, semidecomandat.” Ai intrat trântind ușa, Ai ieșit prin ferestre, aerisiri, balcoane și scurgeri. Urăsc modul în care taci, Urăsc gândurile mele care aleargă

Azi toate iubirile sunt absolvente de studii superioare... Trec pe stradă șchiopătând cu dicționarele legate de picioare. Gândurile le aleargă pe scări cu tigaia-n mână și când ajung la 10 se

Obosiți de-atâta odihnă, morții, noaptea bat la poarta vieții, cu scheletele udate doar de roua dimineții, sorbind doar la apus sângele soarelui rănit. Se lovesc cuvintele de pereții de ceară

Tăcerile se răstoarnă din carul de nebunii și se rostogolesc la vale furtunoase, rupând malurile visului și izbucnind în lacrimi la fiecare tăietură a gleznei muzei tale. Cu secera în mână

Unele gânduri se întâlnesc la intersecția sufletelor, uită să își dea prioritate și cad rănite la volanul neuronilor. Altele merg cu niște cârpe albe în băț să vadă banalitatea că-s

Îți văd ochii goi și-un zâmbet înghețat pe buze… Nu-ți acoperi trupul cu minciuni, E prea devreme pentru costumul tău cotidian... Te trădau pereții atinși de alte voci, cărțile

Suntem doua insule de ceara in oceanul de iad Cu pacatele arzand in frigiderul sperantei, Cu ingeri congelati vanduti la cantar, Fara aripi si fara cruci. Suntem doua frunze de gand, Care